Lecţia despre nud
Acum două săptămîni, președintele Iranului Hassan Rouhani se afla în vizită oficială în Italia. Printre alte obiective, a vizitat Muzeul Capitoliului din Roma. Înainte de primirea înaltului oaspete, cîteva obiecte de artă – nuduri – au fost acoperite cu paravane ori ascunse în cutii imense. Imaginea cu Hassan Rouhani trecînd prin fața unor statui ascunse după paravane a făcut rapid înconjurul lumii.
Amuzant și în același timp tulburător e că nimeni nu și-a asumat răspunderea. Unele ziare notează că funcţionarii iranieni ar fi cerut, în mod explicit, ca traseul delegaţiei să evite nudurile şi că muzeografii, negăsind un asemenea circuit, au acoperit obiectele de artă despre care se credea că ar putea să deranjeze. Alte ziare citează reprezentanţi ai muzeului care afirmă că ar fi primit ordin de la guvern să acopere statuile care ar fi putut fi considerate indecente de liderul iranian. Alții au dat vina pe primărie. În fine, mai sînt și unii care zic că, de fapt, totul ar fi o mare neînţelegere şi că, nimeni n a cerut nimic de sus, paravanele fiind instalate la inițiativa unor funcţionari zeloşi. Oricare ar fi adevărul, e jenant pentru muzeu și e jenant pentru democrația occidentală. Nudul acoperit e ilustrarea perfectă și, în același timp, absurdă a ipotezei că spre binele comun și pentru înțelegerea reciprocă e mai bine să (ne) ascundem diferențele. Ca și cum, ignorînd diferențele sau prefăcîndu-ne că nu există, ele ar dispărea de-a binelea! Ca și cum unitate în diversitate ar fi doar un slogan, nu un șantier perpetuu.
La sfîrşitul acestui an se deschide Muzeul Luvru de la Abu Dhabi. Clădirea proiectată de arhitectul francez Jean Nouvel va adăposti o colecţie permanentă pe care specialiști occidentali recrutați special pentru această misiune au început deja să o achiziționeze; dar și expoziţii temporare cu obiecte împrumutate din colecţiile Luvrului şi ale altor patru muzee importante din Hexagon. Luvrul va fi elementul central de atracție pe ceea ce va deveni o adevărată insulă a muzeelor. Tot acolo, pe insula Saadiyat (în arabă „Insula fericirii“) urmează să se construiască și un muzeu Guggenheim, alte două muzee mai mici și o bibliotecă.
Valoarea totală a proiectului e greu de estimat: ca de obicei, în asemenea cazuri, cifra finală e mult mai mare decît investiția planificată inițial. În orice caz, numai dreptul de folosire al numelui Luvru în următorii cincizeci de ani, consultanța oferită și împrumutarea capodoperelor de la muzeul parizian ar consta un miliard de euro. Cum se explică acest ataşament pentru cultura occidentală? Nu e vorba doar de oportunism, de o afacere profitabilă în care banii proveniți din vînzarea unei resurse limitate (petrolul) sînt investiți într-o economie care ar putea aduce și mai mulți bani, pe termen, lung, turismul. Preocuparea Emiratelor pentru cultura occidentală şi acribia cu care investesc în bunuri culturale ar putea fi și semnul unui complex. Un complex faţă de Occident. Un complex faţă de artă. Un complex faţă de modernitate. Rămîne de urmărit pînă unde merge această deschidere. Căci vorbim despre o lume de-abia de puțină vreme întoarsă cu fața către Occident și valorile sale.
Deocamdată se pregăteşte terenul prin educaţie. Cel mai greu e să schimbi mentalităţile, remarca ziarul german Die Welt. Aşa cum prevăd şi contractele dintre saudiţi şi muzeele occidentale, muzeografii şi curatorii de la Luvru şi Guggenheim au lansat deja programe de consultanţă şi de educaţie artistică. În Orient sînt prea puţini specialişti în acest domeniu. Iar publicul local nu e format pentru a înţelege arta occidentală. Sper ca lecția despre nud să fie bine primită.
Foto: wikimedia commons