Istoria ca un breviar de priviri

24 martie 2008   La zi în cultură

Fotografiile plasate în holul Palatului Şuţu sînt o selecţie dintr-o colecţie de trei sute de mii de poze. Vorbim de o naţiune cu o istorie complicată, de tratatul anglo-irlandez, semnat în 1921, care a condus la crearea statului irlandez liber, despre războiul civil ce a urmat, despre independenţă sau anexare, despre catolicism şi protestantism, ca sursă continuă de conflict, despre IRA, despre "The Troubles" din Irlanda de Nord. Expoziţia arată în imagini toate acestea, în fotografii alb-negru sau color, care te poartă de la începutul anilor ’20 pînă astăzi. Primele decenii de fotografii plutesc în jurul lui 1922, anul lui "Irish Free State", şi 1937 - anul "Republicii Irlandeze" şi al primului ei preşedinte, Douglas Hyde. În 1932, Congresul de Euharistie se ţine la Dublin, iar Irlanda se afişează lumii întregi ca naţiune catolică. Mai apoi, anul 1969: "linia păcii", din rotocoale mari de sîrmă ghimpată, instalată de către armata britanică, la Belfast, capitala Irlandei de Nord, linie devenită mai apoi "zid al păcii" între catolici şi protestanţi. În 1986, Ulster spune "nu" faţă de tratatul anglo-irlandez din ’85 care era o încercare de a pune capăt problemelor din Irlanda de Nord. 1990, anul cînd este aleasă prima femeie preşedinte în Irlanda - Mary Robinson. Şi, pentru că gazdă este România, e şi fotografia bucuriei echipei irlandeze care a învins România, ajungînd în sferturi, la Coppa del Mondo, Italia ’90. Dar dincolo de harta în imagini a acestor evenimente din istoria Irlandei, expoziţia dă şansa unei alte cartografieri a irlandezilor. E vorba de o hartă a privirilor către obiectiv. E privirea fetiţei care zîmbeşte la cameră, stă dreaptă, disciplinată, nemişcată, ca într-o fotografie făcută la grădiniţă. Doar că în spatele ei sînt urmele bombardamentului, sînt oamenii agitaţi, în mişcare, cu spatele, sînt ruinele şi dărîmăturile. În altă fotografie, e privirea resemnată a mamei care, alături de soţul ei, susţine căruţul în care se află copilul lor şi puţinele bunuri rămase. Apoi, privirile victorioase ale preşedintelui Hyde şi ale stareţului, în momentul intrării lor în catedrala St. Patrick. Privirile din fotografia clasică de nuntă nu îţi dau indicii despre ce se va întîmpla peste nici un an: cavalerul de onoare va fi executat din ordinul mirelui, devenit ministru al Justiţiei. Fotografia antedatează adevăratul eveniment. Apoi, e privirea miresei care trece, simbolic, Linia Păcii, în Derry. Şi sînt privirile revoltate, clasic-zîmbitoare în faţa obiectivului, nebune, ale faimoşilor irlandezi: Yeats, cîştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923, Amelia Earhart (prima femeie-pilot care a traversat Atlanticul), artistul-performer din anii ’80, "The Diceman", Veronica Guerin, jurnalista de la Sunday Independent, asasinată în Dublin, în 1996, Brian Keenan victorios, eliberat, după ce patru ani fusese ţinut ostatic în Liban, grupul U2, într-un concert în ţara lor de origine. Expoziţia reuşeşte mai mult decît o lecţie de istorie în imagini a Irlandei. E o expoziţie de fotografii profesioniste ("adnotată" de un breviar de priviri), organizată de către Departamentul Cultural al Ministerului Afacerilor Externe al Irlandei şi de către Ambasada Irlandei. Gazdele au lăsat toate legendele fotografiilor în limba engleză. Deşi ne aflăm la Palatul Şuţu, într-un spaţiu de cultură românesc, limba română lipseşte cu desăvîrşire. Să ne bucurăm că măcar afişul expoziţiei a fost tradus.

Mai multe