În căutarea identităţii

La ora patru, într-o dimineață de duminică însorită, în fața ochilor mei se conturează o imagine inedită: zeci de spectatori dormind pe paturi de campanie în foaierul unei săli a MuseumsQuartier din Viena. Nu e de mirare, ținînd cont de faptul că se află la un spectacol maraton de 24 de ore! Muntele Olimp, performance-ul lui Jan Fabre, a fost unul dintre cele mai insolite evenimente ale Wiener Festwochen.

Ediția din acest an, ultima sub directoratul lui Martin Hinterhäuser, a cuprins 36 de evenimente din 25 de țări, din Israel pînă în Iran. În program s-au regăsit şi alte nume celebre precum Chris­toph Marthaler, Oskaras Koršunovas, Andriy Zholdak. Festival cultural vienez de mare amploare, care are loc în fiecare an timp de cinci săptămîni în lunile mai și iunie, Wiener Festwochen cuprinde spectacole de teatru, operă și dans, concerte, producții invitate din lumea întreagă și, de asemenea, acționează în calitate de producător. Cu un buget de 14,4 milioane de euro (dintre care zece reprezintă subvenții acordate de Primăria capitalei austriece), ediția din acest an a propus o reflecție asupra evoluțiilor socio-politice de stringentă actualitate. „Miturile antice sînt o meditație asupra cruzimii“, spune Fabre, „societatea actuală este însă mult mai brutală decît cea a tragediilor grecești.“

Chestionarea identității

Două spectacole au evocat vise utopice. Regizorul german Frank Castorf a prezentat în deschiderea festivalului o a­dap­tare a celei mai importante cărți despre revoluția rusă din 1917: Cevengur de Andrei Platonov. Un alt performance a rememorat încercarea eșuată de a exporta valorile revoluției franceze în Jamaica. Producția lui Tom Kühnel și Jürgen Kuttner după Misiunea. Memoria unei revoluții de Heiner Müller a zugrăvit evenimentele istorice sub forma unei farse.

În același timp, expoziția „Universal Hospitality“, organizată în cadrul seriei „Into the City“, a fost dedicată cauzelor ce duc la dispariția ideilor utopice ale lui Kant. Cele 49 de lucrări expuse în 17 săli au abordat teme precum migrația, naționalismul, populismul și rasismul. „Europa devine din ce în ce mai xenofobă, și asta în pofida guvernelor democratice“, afirma selecționera Marina Davydova în cadrul conferinței de presă.

Aceleași teme au fost tratate și în cele patru coproducții ale Wiener Festwochen, prezentate în premieră absolută în cadrul festivalului. Homofobia Bisericii s-a aflat în centrul spectacolului Città del Vaticano al lui Falk Richter. Alternînd monologuri cu secvențe de dans, performance-ul său îmbină tema discriminării cu un mesaj îndreptat împotriva frontierelor închise și a extremismului de dreapta. Cu toate acestea, spectacolul sfîrșește prin a avea un caracter sentențios.

Inspirat de romanul Estetica rezistenței al lui Peter Weiss, regizorul Oliver Frljic analizează motivele ascensiunii recurente a fascismului. Un colaj furios de scene de viol, tortură și execuție se desfășoară în fața unui perete construit din canistre de combustibil. Violența noastră și violența voastră comemorează victimele atacului de la Paris și cele „patru milioane de morți“ din fostele colonii imperialiste europene. Încercarea de a insulta publicul prin aducerea realității pe scenă se transformă însă în stereotipii și în confirmarea tiparelor agresiunilor.

Regizorul maghiar Kornél Mundruczó inventează o poveste în care un rom încearcă să-și nege originile. Viața aparentă se bazează pe o crimă reală petrecută într-un autobuz din Budapesta în anul 2005, în care atît făptașul, cît și victima erau romi, cel dintîi fiind membru al unei organizații radicale de dreapta. De mare efect se dovedește a fi decorul: un apartament de formă cubică, ce efectuează o singură rotație completă în jurul axei sale. Întreg mobilierul se rostogolește, aparatele electronice rămîn atîrnate de cabluri din pereți. Toate lucrurile adunate într-o viață de om se transformă într-un morman de moloz. O metaforă vie despre vremurile haotice pe care le trăim. O lume întoarsă, la propriu, cu susul în jos.

Şi Noi, cîinii, o producție a duo-ului austriaco-danez Arthur și Signa Köstler, tratează problema identității într-o instalație originală populată de oameni ce se comportă ca niște cîini, care ocupă o clădire vieneză în întregime.

„Teatrul este un sinonim al libertății politice, dar și sexuale“, spune selecționera. Astfel, căutarea identității a fost abordată și în Orhideea lui Pippo Delbono (spectacol prezentat în 2014 la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu), și în MDLSX. Avînd ca punct de plecare romanul Middlesex al lui Jeffrey Eugenides, cel din urmă îmbină elemente autobiografice cu extrase din alte scrieri despre androgini. One-woman-show-ul dinamic al companiei italiene Motus este un manifest pentru alegerea liberă a identității de gen într-o societate măcinată de prejudecăți. MDLSX este poate cel mai emoționant performance al festivalului, protagonista Silvia Calderoni fiind ea însăși un hermafrodit, care – pe lîngă folosirea mijloacelor multimedia – face uz, cu precădere, de propriul corp pentru transmiterea mesajului.

Prezențe românești

După mai bine de douăzeci de ani de la prima prezenţă cu Danaidele – o coproducţie a Teatrului Naţional din Craiova în regia lui Silviu Purcărete –, România revine la Wiener Festwochen cu spectacolul Oameni obişnuiţi de Gianina Cărbunariu. Centrată pe subiectul avertizorilor de integritate, coproducţia Teatrului Naţional din Sibiu abordează tema eroismului social.

A doua prezenţă românească – ce-i drept, indirectă – a fost consemnată prin spectacolul Întîlnirea. Bazat pe romanul Amazon Beaming al lui Petru Popescu, one-man-show-ul lui Simon McBurney – deopotrivă protagonist și regizor – descrie expediţia fotografului american Loren McIntyre în adîncurile pădurii amazoniene și întîlnirea acestuia cu tribul Mayoruna. Particularitatea producţiei ce poate fi audiată numai prin intermediul căștilor constă în sunetul special biauricular, care permite o imersiune totală în jungla amazoniană.

Estetică uimitoare din Rusia

Un loc aparte l-au alcătuit creațiile rusești. Producția Teatrului „Făclia Frumoasă“ din Novosibirsk după cunoscuta piesă cehoviană Trei surori a constituit o raritate. Tînărul regizor Timofei Kuljabin constrînge artiștii la întrebuințarea limbajului semnelor, textul piesei fiind afișat ca supratitrare. Dialogul este astfel înlocuit de un univers acustic puternic, creat, printre altele, de zăngănit de farfurii sau papuci de casă tîrșîiți. Actorii demonstrează un mare profesionalism, făcînd față provocării de a folosi alte mijloace de orientare: reușesc să „comunice“ numai prin păstrarea în permanență a unui contact vizual direct.

O cu totul altă abordare este folosită de Konstantin Bogomolov în adaptarea sa după romanul Un soț ideal de Oscar Wilde. Producția explozivă a Teatrului de Artă din Moscova include și părți din Portretul lui Dorian Gray și scene din piese de Cehov, Goethe și Shakespeare. Spectacolul este însă o „enciclopedie satirică a Rusiei moderne“, avînd ca temă principală homosexualitatea interzisă. Multitudinea de inserții muzicale, de la Lana Del Rey și Frank Sinatra la piese pop rusești cîntate live, conferă o anumită lejeritate tematicii. Teatrul politic practicat de Bogomolov dă dovadă deopotrivă de multă fermitate și de umor în condamnările societății rusești contemporane.

O serie de filme dedicate lui Susan Sontag, un freak-cabaret și dezbateri au completat programul foarte variat. Selecția Marinei Davydova s-a evidenţiat mai ales prin teatrul de toate genurile, de la cel muzical (Marthaler) la cel de imagine (Zholdak), de la cel în miniatură (lucrarea artistului catalan David Espinosa are o „distribuţie“ de 300 de personaje-figurine, ce pot fi transportate într-un singur geamantan) la teatrul sub formă de poetry-reading (artistul portughez Tiago Rodriguez a încheiat festivalul cu un spectacol realizat live împreună cu zece spectatori-voluntari pe texte, printre altele, de Shakespeare și Ray Bradbury).

Irina Wolf este critic de teatru.

Foto: wikimedia commons