Habitat de Bucureşti
"Închidem străzile pentru maşini. Le deschidem pentru oameni." Străzile, spaţiu public şi nu bun privat, aparţin oamenilor, nu sînt doar locuri de trecere şi artere de circulaţie. Între 6 şi 8 iunie, a fost "Street Delivery", ediţia a treia: strada Pictor Verona din centrul Capitalei s-a închis, maşinilor li s-a interzis accesul, iar locul lor a fost ocupat de către oameni, orchestre, artă de stradă. La cîţiva paşi mai încolo, o altă stradă închisă şi transformată într-o uriaşă sufragerie confortabilă: strada Mendeleev. Bucureştenii se relaxează, se uită la televizor, studiază harta naturală a centrului oraşului, îşi admiră vecinii-plante şi animale şi urmăresc traseul alternativ al Bucureştiului, dedicat exclusiv mersului pe jos sau cu bicicleta, pe străduţele vechi şi uitate, propus de TUB (Transcentral Urban Bucureşti). Am călcat, m-am oprit, am admirat pe acolo unde de obicei îmi este absolut imposibil: pe mijlocul străzii. Odată ce intrai în Pictor Verona, nu ştiai către ce să-ţi mai îndrepţi ochii. "Street Delivery", organizat de către Ordinul Arhitecţilor din România (al cărui sediu e la numărul 19, acolo unde a trăit şi lucrat Ion Mincu) şi librăria Cărtureşti, fosta casă a lui Dimitrie Sturdza, invită pe strada lor organizaţiile non-guvernamentale, artiştii street art, teatrele de stradă. Planşele expun pactul pentru Bucureşti.
e o platformă a ONG-urilor pentru Bucureşti, unde îl puteţi citi şi semna, transformîndu-l în Hotărîre de Consiliu General, făcînd astfel ca fiecare cerinţă a societăţii civile să se traducă în responsabilităţi cu valoare juridică. Altfel spus, părerea bucureşteanului să conteze cu adevărat. Mai încolo, pe aceeaşi stradă, istoria grădinilor publice te face conştient de lipsa acută a lor astăzi. Pe mijlocul străzii, sfidîndu-i pe şoferi, un concert de muzică clasică se pregăteşte să înceapă, copii desenează asfaltul, alţii învaţă arta olăritului, un pic mai încolo s-a deschis talciocul, graffiti-urile se modifică în timp real şi iau forma clădirii pe care sînt făcute, se folosesc de geamuri, borduri şi stîlpi. Iar de la ferestrele clădirii galbene ce pare părăsită se îndreaptă către tine un registru întreg de priviri: e seria de fotografie monumentală a artistului Dan Hayon. Odată ajuns în spatele Bisericii Anglicane, intri în Grădina Icoanei. "Găsiţi copacii în jurul cărora agăţaţi - de, la umbra, pe, în, deasupra - voluntarii Muzeului Ţăranului Român expun alternativ şi generează performance-uri asupra comunităţilor studiate." Excelentă idee şi recreare a spaţiului. Fiecare vecin minoritar a avut muzica lui, fotografiile lui, modul lui unic de a îmbrăca natura şi de a se folosi neagresiv de copaci pentru a se prezenta. Cele unsprezece standuri, cei unsprezece copaci - turc, maghiar, rom, italian, grec, francez, german, evreu, bulgar, armean, aromân - au împărţit frăţeşte Grădina Icoanei, reconstituindu-şi, în mic, identitatea şi recreînd harta minorităţilor în spaţiul românesc, de parcurs în linişte, de la un colţ la altul. "Ce mai sînt bucureştenii? Ce mai înseamnă să fii din Bucureşti, în afară de a locui şi de a merge la serviciu aici?" TUB împreună cu STUDIOBAZAR şi arhitecţi peisagişti au creat un foarte frumos set de fotografii, însoţite de datele ştiinţifice, într-o încercare de a stabili, pe un ton serios, habitatul de Bucureşti. Oricine a trecut pe strada Mendeleev, le-a putut primi: coabităm cu toţii - Canis lupus familiaris, alături de Rattus norvegicus, Larus ridibundus (pescăruşul rîzător), Tineola bisselliella (molia de haine), Lonicera japonica (Mîna Maicii Domnului). Apoi, TUB a prezentat traseul alternativ, care încurajează mersul pe jos sau cu bicicleta şi care îţi dă posibilitatea să vezi frumosul din Bucureşti. Filmul circuitului poate fi văzut pînă pe 18 iunie, în cadrul Anualei de Arhitectură de la Sala Dalles, un alt eveniment de neocolit pe harta bucureşteanului responsabil şi interesat de oraşul său. Cele trei zile de evenimente în stradă destinate bucureştenilor ar trebui să devină o obişnuinţă în Capitală. Ce ziceţi de Calea Victoriei, devenită, peste noapte, stradă pietonală pentru un week-end?