Ghid prin arta europeană a României
La sfîrşitul lunii iunie, Muzeul Naţional de Artă al României a redeschis într-o formulă nouă Galeria de Artă Europeană. Inaugurarea s-a aflat sub "graţiile" Ministerului Culturii şi Cultelor, bucurîndu-se de Înaltul Patronaj al Reprezentanţei Comisiei Europene în România. Dincolo de anunţurile de presă informative şi obiective se ascund atît de multe teme de reflecţie, încît demersul de a sintetiza în cîteva mii de caractere evenimentul îmi pare o tentativă ce nu se poate sfîrşi satisfăcător. Şi totuşi... Patrimoniul expus conţine lucrări de pictură, sculptură şi de artă decorativă europeană din secolele XIV-XX, prezentate pe şcoli artistice şi subordonate principiului cronologic. Ca în majoritatea muzeelor de artă, această abordare permite un traseu imaginar în timp şi spaţiu, alături de inevitabilele comparaţii stilistice şi iconografice, mai ales pentru cunoscători. Arta italiană, germană, spaniolă, flamandă, olandeză şi franceză ilustrează Renaşterea, Manierismul, Barocul, Rococo-ul, Clasicismul şi mişcările artistice ale primei jumătăţi de secol XX. Nume importante ale artei dilată spaţiile galeriilor într-un joc alert şi surprinzător de culoare şi de griuri, cu teme cunoscute şi mai puţin cunoscute, cu soluţii de compoziţie şi gest uneori memorabile şi anacronice, alteori conforme cu uzanţele şi "recomandările" timpurilor: Tintoretto, Lucas Cranach cel Bătrîn, El Greco, Pieter Breughel cel Tînăr, Rubens, Rembrandt, Monet, Signac, Sisley fiind cîţiva dintre cei mai cunoscuţi artişti ce se "expun". Schiţez în continuare cîteva paliere de interpretare a Galeriei. O primă şi imediată variantă este aceea de a decripta temele ilustrate în lucrări: Madona cu pruncul, Bunavestire sau alte scene nou-testamentare, scene extrase din Vechiul Testament, dar cu trimiteri aluzive către vestea cea nouă, alegorii, portrete de personalităţi sau oameni uitaţi de posteritate imortalizaţi de mîini celebre, peisaje sau naturi moarte care înlocuiesc odată cu mobilizarea Protestantismului toată simbolistica scenelor cu personaje sfinte, peisaje ale secolelor XIX-XX supuse culorii şi luminii, scene mitologice etc. Şapte sute de ani de artă care ilustrează spiritul vremurilor şi determinismele de spaţiu, artă a marilor evenimente care influenţează regulile sau avatarurile devenirii imaginii, aspecte care demonstrează o complexitate greu de sintetizat în articolul de faţă. Un alt mod de a privi lucrările din Galerie este acela de a compara evoluţia stilistică a picturii de la un teritoriu la altul sau în cadrul aceluiaşi spaţiu, de la un secol la altul. Şi e fascinant să vezi cum Madonele suave ale şcolii italiene se metamorfozează în Fecioarele grave din spaţiile germane sau cum aceeaşi scenă a Răstignirii la italieni eludează detaliile dramatice, pentru ca la germani să le exacerbeze prin gesturi frînte pline de patetism. Vă mai propun un mod de citire a lucrărilor, cel din prisma intervenţiilor a doi factori importanţi: timpul şi restauratorii. Primul în concubinaj cu revoluţii recente sau alte evenimente nefericite (în 1989 patrimoniul de artă europeană a suferit importante distrugeri) au acţionat prin acoperire, înnegrire, ascundere şi distrugere, cel de-al doilea prin răbdare, cunoaştere, descoperire şi scoatere la iveală. Restauratorii din muzeu sînt una dintre valorile tăcute şi ascunse, dar obiective şi autentice ale patrimoniului prezent! Şi un ultim (în fapt prim) factor care a contribuit hotărîtor la formarea Galeriei e reprezentat de colecţionarii care au selectat şi apoi au donat statului propriile colecţii. Mare parte din lucrări au aparţinut regelui Carol I şi familiei regale, dar acesteia i se alătură şi lucrări din importante muzee şi colecţii particulare bucureştene - Toma Stelian, Ion şi dr. Nicolae Kalinderu, Anastase Simu, Al. Saint-Georges, Pinacoteca Statului, Pinacoteca Municipiului, precum şi ale unor instituţii. Pretextul modernizării Galeriei se află tot într-un aspect de dată recentă al istoriei colecţionismului: restituirea de anul trecut a celor nouăsprezece picturi din colecţia baronului Samuel von Brukenthal. Ocazia aceasta a determinat scoaterea din depozitele muzeului a unor lucrări care nu au fost expuse niciodată sau care au staţionat temporar în expoziţii de scurtă durată. Iată un alt mod de a vedea Galeria (dacă ştiţi expunerile anterioare): descoperirea noutăţilor scoase la iveală de pasiunea restauratorilor sau de gesturi generoase ale donatorilor contemporani, pentru că, da, încă există astfel de oameni. P.S. Dacă v-au obosit culorile în timpul vizitei, opriţi-vă în sălile de artă grafică şi vizitaţi expoziţia "Pieter Paul Rubens în gravura secolelor XVII-XIX".