„Firesc şi palpabil“

17 septembrie 2014   La zi în cultură

De ce fotografie, şi nu altceva?

Fotografie fac de ani. Scriu şi fotografiez, sau invers, oricum totul e legat de poveşti vizuale. În imagini, am înlocuit modelele din carne şi oase cu unele de hîrtie. Unele personaje sînt reale, altele imaginare. Aproape toate au legătură cu modul în care îşi doresc oamenii să rămînă imortalizaţi. Este vorba despre aparenţe, iluzii şi realitate. Poate sună abstract, dar dimpotrivă, e ceva firesc şi palpabil.

Ce conţine expoziţia?

Cînd cineva îmi spune: „Fă-mi o poză“, are deja în cap un întreg scenariu, pe care mi-l zice direct sau trebuie să-l intuiesc. Cei mai mulţi vor doar să arate bine, desigur. Mai bine decît în realitate. Alţii joacă mici roluri, să pară altfel. Unii îşi doresc să nu fie uitaţi (altă iluzie, desigur) şi de aceea vor să rămînă în fotografii. Asta arăt în expoziţie.

La ce e bună fotografia?

La ce sînt bune cărţile, pictura şi sculptura? Există fotografii de acum 100 de ani sau din prezent care fac cît toate povestirile lui Cehov la un loc. Sau cît un pumn în stomac, şi nu, nu exagerez (ei, doar aşa, un pic). Poţi să înlocuieşti un manual de istorie cu cîteva imagini (aici aş alege poze de război, realiste). Pot să descriu în amănunt anumite fotografii: de ce m-au impresionat, cînd şi unde le-am văzut, ce am simţit, aşa cum mi se întîmplă uneori cu romanele bune sau cu oamenii. Mai e ceva, o dedicaţie banală care, pe vremea bunicilor, se scria des pe portrete: „Pentru familia Gîndulescu (a se citi şi Popescu, Ion etc.), o piedică în calea uitării.“ Toţi avem acasă, în albume şi cutii de pantofi, poze cu rude îndepărtate şi necunoscuţi care ne zîmbesc şi ne cer (naiv) să nu-i uităm. De obicei, omul stătea în faţa aparatului de fotografiat ca un actor de cinema. În hainele cele mai bune zîmbea cu ochii în zare lîngă poartă, bloc sau pe malul mării, cu un colac ţinut strîmb în braţe. Acum pozele nu se mai trimit cu scrisori, în plic, ci se postează pe Facebook. Şi sînt mai multe (şi mai proaste).

Expoziţia Alinei Andrei – „Cînd nu am modele, îi fotografiez pe ei“ – este deschisă toată luna septembrie la Ceainăria „Ceai et caetera“ din Str. Latină nr. 15, Braşov.

a consemnat Marius CHIVU

Mai multe