Vîrful piramidei
● Enquête sur un scandale d’État / Ancheta unui scandal de stat (Franța, 2021), de Thierry de Peretti.
Aș îndrăzni să spun că Enquête sur un scandale d’État este cel mai ciudat film distribuit la noi anul acesta. Nu din rațiuni estetice – filmul e o mostră de hiperrealism care se mulează fin ca o a doua piele pe formatul reportajului jurnalistic –, ci pentru că îmi dă mereu cu virgulă atunci cînd încerc să îmi imaginez un public-țintă autohton pentru ceea ce propune. Această poveste inspirată după un caz real, despre un mai-mare angrenat în serviciile de antidrog care se dovedește că încurajează importul unor cantități colosale doar pentru a-și boosta cifrele de captură, e tot ce se poate mai clasic în materie de cinema franco-francez: țintește direct la Élysée, rulează nume pline de conotații locale, dar ininteligibile dincolo de frontiere, mizează pe o documentație in extenso a realităților politice ale țării. De unde și pînă unde, atunci, ne-am trezit că acest film ancorează pe Dîmbovița și pe Tîrnave, gata să stîrnească priviri perplexe și abureală? N-am de ce specula: important e că realizarea este atît de riguroasă cu materialul de lucru, atît de sobră în dorința ei de a informa pe oricine e dispus să asculte, încît pentru mine a devenit una dintre opțiunile cele mai palpitante de care ne-am putut bucura pe ecran mare în ultimele luni.
Enquête sur un scandale d’État este scena unor paradoxuri. Se simte, în spatele său, prezența unui om care a petrecut multe ore cu ochii în burtiere, editoriale, dezbateri de platou. Nivelul execuției e remarcabil: de la conferințe de presă orchestrate în detaliu la ședințe de redacție, making off-uri de reportaje și discuții intime, filmul mătură un întreg areal deja balizat de imaginea de TV și are suprema înțelepciune de a se menține la distanță atît de inovația manieristă („vă arăt eu cum se face arta”), cît și de pastișa satirică, într-un raport modest, aproape transparent, față de realitatea situației. Lucrînd cu materia cea mai disputată și cea mai respingătoare – „știrile” –, cineastul Thierry de Peretti pășește pe terenul tot mai abandonat al filmului comercial de artă. Căci există un răspuns la întrebarea: „Cui i se adresează, de fapt și de drept, această producție?”. Aș zice că absolventului de Științe Politice vag cinefil, spectatorului interesat să vadă un film de public decent – și oricui in between. Documentat cu acribie, filmul curge într-o cascadă de referințe și ocheade; nimic mai străin de transcendență, dar iată că plot-ul devine aproape poetic în mania cu care își desfășoară ancheta.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Chestiunea situării inexacte a filmului este pe cît de pasionantă, pe atît de irelevantă. Enquête sur un scandale d’État e mult prea responsabil, mult prea puțin dispus să simplifice o situație spinoasă pentru a trece astăzi, în epoca blockbusterizării forțate a cinema-ului, drept altceva decît film de autor. Și totuși, ce senzație aproape eliberatoare să vezi un cineast care filmează într-un decor contemporan – o autostradă sau o vilă pe malul mării – nu pentru a ne oferi un statement politic superior-ironic, ci pentru că acolo, în acel decor, se întîmplă chestii pe bune, care au drept de întîietate în fața balastului sociologizant: un firesc demn de Hollywood-ul clasic ia atunci în stăpînire povestea, dovedind că și azi se mai poate vorbi despre corupție, bani mulți, complot sau secret cu măsură și fără clișeu, grație unui autor care știe să se eclipseze cînd e nevoie. Există ceva vintage în toată această desfășurare onestă de forțe, ceva hotărît să se lipsească de tot arsenalul bombastic al filmului de investigație american – revelații dătătoare de speranță, sentimentul că oamenii din fața noastră mută munții: o uscăciune lucidă a tonului care îmi trezește respectul.
Ajunge să privim mai îndeaproape pentru a constata cum întreg eșafodajul mediatic coregrafiat cu minuție de film se descuamează instantaneu într-o mare minciună, o senzație sublimă de futilitate. În esență, Enquête sur un scandale d’État este povestea unor bărbați – Vincent Lindon, ca de obicei redutabil în rolul individului la costum nevoit să-și apere interesele; Roschdy Zem, informator pus pe deconspirat; Pio Marmaï, jurnalist de investigație care tabără pe scoop –, bărbați ce mobilizează extraordinare resurse pentru o bătălie falsă, chemată să facă ecran în fața bătăliilor reale de culise. Poliția vrea să dea bine în statistici; jurnaliștii își văd de ascensiunea pe scara socială; informatorul pare animat de sinceritate și de dorința de a face bine, dar boala îl macină, iar în locul mortului nu e frumos să vorbești. Producția se dezumflă într-o iluzie-deziluzie, cu atît mai magnifică cu cît ridiculizează aparență după aparență, cu sentimentul că nu s-a rezolvat nimic, dar onoarea (estetică) e salvată. Thierry de Peretti a izbutit să confere senzația că ceva, undeva, se întîmplă în permanență în „Sistemul” putred al statului și că orice clipire poate fi fatală. O reușită importantă, care punctează pe tabela intensității folosindu-se de un stil mereu egal, mereu reținut și cu atît mai înșelător.
Enquête sur un scandale d’État rulează în cinematografe din 30 septembrie.
Victor Morozov este critic de film.