Unde se duc iubirile cînd se duc
● Marriage Story / Poveste despre căsnicie (SUA, 2019), de Noah Baumbach.
Nicole (Scarlett Johansson) dansează molipsitor, este o mamă care se joacă cu adevărat cu copiii și un cetățean model. E curajoasă, veselă, în plus știe să aleagă minunate cadouri. Charlie (Adam Driver) este independent și foarte ordonat, se îmbracă bine, îi place să fie tată, plînge la filme și știe întotdeauna ce vrea, spre deosebire de Nicole, care uneori se rătăcește… „El nu se dă niciodată învins, în vreme ce eu… Îmi suportă toanele“, recunoaște Ea, care ar fi putut avea o strălucită carieră în film dacă nu l-ar fi urmat pe El pe Broadway. „E actrița mea preferată și acceptă să îmi joace ideile trăsnite“, recunoaște El, talentatul regizor de teatru aflat la vîrful carierei. Ambii au în comun competența, însă de la un punct încolo asta pare mai mult să îi fi dezbinat decît să îi fi unit. Debutul filmului Marriage Story este o delicată trecere în revistă a calităților pe care viitori foști doi soți le înșiră în fața unui mediator, într-o tentativă ratată de a nu ajunge la divorț. Acele motive, unele aproape sacre, țîșnind din adîncul ființei, altele insignifiante, chiar anodine, legate de traiul domestic, care au lăsat să se nască dragostea („M-am îndrăgostit de el în două secunde de cînd l-am văzut“, spune Nicole), sînt însă tot acolo, cristalizate în străfundul inimii ca într-o scoică cu perla încă nedeschisă, chiar dacă ea nu mai este suficientă acum pentru a reînvia sentimente lichefiate („El chiar nu mă vedea ca pe ceva separat de el însuși“, îi spune Ea ulterior avocatei).
Marriage Story nu este cronica involuției poveștii de iubire și a cauzelor înstrăinării dintre soți, ci se dedică, cu o ironie tandră și un umor delicat, iar uneori cu fină atenție pentru stările minore, dar esențiale în felul lor, ale dragostei, reconstituirii momentelor sordide de după moartea iubirii, mai ales cînd în scenă intră avocații și lupta pentru copil. Este o confruntare fără milă, dar și plină de o anumită candoare a soților care se depersonalizează odată cu derizoriul disputelor legale care îi aruncă pe cei doi într-o competiție acerbă, crudă, dirijată de doi avocați fără scrupule (interpretați de Laura Dern și Ray Liotta), excepție făcînd avocatul pensionar al lui Alan Alda („În domeniul meu, adevărul e fabricat ca să ajungi unde vrei. Ești o simplă tranzacție. Eu însă văd oamenii“).
Este un film de actorie, care pune în valoare anvergura protagoniștilor și chimia dintre ei, dar și rolurile secundare (mama și sora lui Nicole, la care ea revine în Los Angeles pentru o perioadă, pentru a realiza un serial, sînt două prezențe efervescente și ludice, care dinamizează sensibil structura teatrală a dialogurilor). La acest nivel de gîndire filmică a regizorului american Noah Baumbach, mizanscena este destul de fixă și rigidă, însă camera este uneori sedusă de prim-planul lui Nicole sau al lui Charlie și de direcția privirii lor, căutînd parcă să intuiască acea taină care pe vremuri a dus la pasiune, dorință, complicitate, dorul de celălalt, puterea de a fi vulnerabil, lansarea spre celălalt pentru a te regăsi pe tine însuți. În această cheie, chiar și certurile lor, care deseori, în absența avocaților, degenerează în crunte jigniri și atacuri la persoană, par sexy („Te identifici atît de bine cu propriul egoism încît nici nu îți mai dai seama că ești egoist“). Aducînd vag cu clasicul Scene dintr-o căsnicie de Ingmar Bergman, în special prin dinamica replicilor și alternanța de duioșie-atașament-generozitate-ură-resentimente, dar și prin formația artistică a eroilor și mediul teatral abordat, Marriage Story este însă un film cît se poate de american. Sînt acolo și petrecerile de Halloween, cu Charlie deghizat elaborat în Nosferatu pentru fiul său Henry, este și atitudinea relaxată a vieții chiar în mijlocul unui dezastru personal, dar și manierismele proceselor civile extrem de costisitoare financiar și devastatoare în plan psihic.
Într-o nuvelă a scriitoarei Ali Smith, un bărbat simte că sfîrșitul cuplului său are ceva de-a face cu felul în care taie el legumele. În Marriage Story, evanescența iubirii, felul subtil și suficient sieși în care ea dispare din cuplul cotidian, dar se insinuează treptat în legătura simbolică, dar sublimată într-un alt plan, dintre Nicole și Charlie, este cea care dă perspectivă. În finalul filmului, ea se apleacă şi îi leagă lui şireturile, ca o reverență pentru mica perfecțiune creată împreună o perioadă și pentru ceea ce va rămîne încapsulat dincolo de timp. Este poate un alt nume pentru acea a treia persoană din nuvela omonimă a lui Ali Smith, acel „alt fel de a spune o poveste“, „misterul total“, acea „cutie muzicală care cîntă la nesfîrșit, care se află acolo, între oameni, așteptînd să fie pusă în funcțiune“.
Marriage Story, nominalizat la șase categorii ale premiilor Oscar, inclusiv la categoria Cel mai bun film, este disponibil pe Netflix.