Privitul în ochi

● Never Look Away / Werk ohne Autor (Germania – Italia, 2018), de Florian Henckel von Donnersmarck. 

„Să nu îți ferești niciodată privirea“, îi spune Elisabeth May, ca un fel de testament, nepotului ei Kurt, în momentul în care este ridicată de medicii Reich-ului pentru schizofrenie, în fapt un manifest al unui temperament artistic și rebel foarte puțin potrivit dogmelor naziste. În secvența de deschidere, un adevărat tur de forță realizat într-un singur plan, Elisabeth îl duce pe micul Kurt la o expoziție de artă de avangardă, unde creațiile unui Kandinsky, de pildă, sînt înfierate ca artă degenerată.

În cel de-al treilea film al său, Never Look Away, regizorul german Florian Henckel von Donnersmarck abordează o temă mai puțin explorată legată de Holocaust, cea a exterminării selective a propriei rase în numele purității rasei ariane, un semn că iată, la aproape un secol de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, rănile Germaniei nu sînt pe deplin exorcizate și vindecate. Din fericire însă, trecerea timpului a eludat resentimentele și încrîncenarea, ca și sentimentul de vină, astfel că filmul ne oferă o perspectivă luminoasă și intens radiantă asupra forței idealului și renașterii.

„Ne temem să ne privim ochi în ochi cu viaţa“, spunea cîndva marele regizor de teatru polonez Jerzy Grotowski, care identifica în această abordare escapistă, izvorîtă desigur din frică și din puterea iluziilor, o sursă a propriei condamnări la nefericire. În filmul cineastului neamț, eroii nu ezită să își fie fideli lor înșile împotriva istoriei mari sau mici, împotriva sorții chiar. Astfel că, ajuns student și artist în ascensiune, printr-o curioasă ironie a sorții care ține probabil și de strania lege a compensației, Kurt Barnert devine iubitul lui Ellie, fiica celui care îi sterilizase și gazase mătușa, cea care era convinsă că „adevărul este întotdeauna frumos“ și a cărei fișă de internare o decretase „o existență inutilă“. Forțat de comunism să își cantoneze expresia artistică în canoanele realismului socialist, Kurt decide să fugă alături de Ellie în Germania de Vest, unde atmosfera de avangardă și aerul cosmopolit al anilor ‘60 sînt fațetele unui miracol la îndemînă. „Numai în artă libertatea nu mai este o iluzie“, spune artistul Antonius van Verten, iar inovația și experimentul nu mai sînt considerate false, ca în lagărul comunist.

Von Donnersmarck nu are viziunea complexă asupra istoriei și îndrăzneala inovatoare a conaționalului Christian Petzold în mai toate filmele acestuia, de la Barbara la recentul Tranzit, însă este un meseriaș. El îmbină solid atuurile sale într-o creație atrăgătoare pentru un public larg: actori frumoși și charismatici (Tom Schilling în rolul lui Kurt, Saskia Rosendhal ca Elisabeth May, Paula Beer – Ellie), actori de forță (Sebastian Koch, cu un excelent rol de compoziție, ca doctorul nazist Carl Seeband, sau Oliver Masucci în rolul rebelului artist Antonius van Verten, Lars Eidinger în rolul curatorului nazist), un scenariu solid, un ritm alert care face aproape invizibile cele trei ore ale filmului, o coloană sonoră frumoasă care îi include, printre alții, pe Max Richter și pe Rita Pavone, precizie regizorală, deși convențională. Totul dominat de o senzualitate caldă și o claritate a luminii, umbrelor și culorilor care i se datorează directorului de imagine Caleb Deschanel (nominalizat la Oscar pentru cea mai bună imagine, grație acestui film).

Oamenii caută teoria întregului, spune unul dintre personaje, însă ea poate fi cuprinsă într-un sunet minunat sau poate într-un tablou neclar, calchiat după fotografii, pentru care „orice realitate este corectă“. Inspirat de povestea artistului vizual Gerhard Richter, Never Look Away recreează o realitate brută a istoriei pe care Kurt încearcă să o înțeleagă după propriile reverii. Pînza devine o altfel de viață, una mai crudă și mai tainică decît realitatea fotografică ce a inspirat-o, căci vine din subconștient. O iluzie optică, un joc secund pot intui adevărul mai bine decît ar face-o realitatea.

Din Noul Val al filmului german, care mai cuprinde nume ca Tom Tykwer, amintitul Christian Petzold, Oliver Hirschbiegel sau Andreas Dresen, von Donnersmarck este produsul cel mai de succes pe plan internațional, fiind apreciat atît de public, cît și de critici. După excelentul debut Das Leben der anderen / Viețile altora, filmul inspirat de STASI care l-a făcut cunoscut și i-a adus un Oscar în 2007, și după modestul The Tourist (însă un hit de box-office mondial, în ciuda interpretării fade a unor staruri ca Angelina Jolie și Johnny Depp), cineastul revine în forță cu acest valoros și asumat calofil Never Look Away, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin în 2019.

Filmul, care a rulat în premieră națională la TIFF Cluj și București, poate fi vizionat online și pe Mubi.