O mimare a stăpînirii unui subiect

● Doru Pop, Romanian New Wave Cinema: An Introduction, McFarland & Company, Jefferson, North Carolina, 2014.  

An Introduction e o carte scrisă în limba engleză de universitarul clujean Doru Pop, avînd ca subiect filmele generaţiei de cineaşti care s-a afirmat după 2000. Iniţial, Pop anunţă că va privi acest cinema ca pe o contribuţie românească întîrziată la seria de „noi valuri“ europene (francez, vest-german, cehoslovac ş.a.) şi internaţionale (brazilian, japonez) afirmate în anii ’60 şi ’70. Însă ce face el concret, pe parcursul a 227 de pagini, e să pună acest cinema în legătură cu numeroase alte fenomene, curente, stiluri etc. din istoria internaţională a filmului şi a celorlalte arte (de pildă, cu naturalismul literar al lui Zola sau cu minimalismul pictural al unor artişti „ca Robert Rauschenberg, Josef Albers…, Barnett Newman sau chiar Alexandr Rodcenko“), trecînd cu mare viteză de la una la alta, într-o încercare de a acoperi cît mai mult teren, din cît mai multe unghiuri.  Aceste sărituri pline de aplomb, dintr-un punct al hărţii în altul, trădează însă imediat faptul că, cel puţin în ceea ce priveşte domenii precum istoria cinematografului şi istoria reflecţiei pe marginea sa, Pop (care s-a orientat din mers către cinema, după studii de literatură, jurnalism şi filozofie) a început abia recent să-şi facă o hartă – aceasta fiind încă aproximativă, superficială, încropită după ureche. De pildă, Pop face arcuri imposibile peste timp, precum unul care (la pagina 52) pleacă din „realismul poetic al lui Resnais“ şi ajunge la „neorealismul cinema-ului italian“ (dar Resnais