Luminos
● Little Women / Fiicele doctorului March (SUA, 2019), de Greta Gerwig.
Ca și în aclamatul său debut, filmul independent Lady Bird, tînăra regizoare americană Greta Gerwig se dedică cu voluptate portretului unei femei independente, ambițioase și charismatice, un alter ego al scriitoarei Louisa May Alcott. Nu ne mai aflăm în debusolata Americă a zilelor noastre, ci pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pe fundalul Războiului Civil, cadrul temporal în care cele patru fiice ale reverendului March încearcă să fie altfel. Desigur, pe cît de altfel puteau fi în limitele epocii descrise în romanul Little Women, care a fost adaptat pentru această peliculă fermecătoare și anacronică, fără să fie însă vetustă. Glisările temporale, nuanțele personajelor, modernitatea interpretării, senzualitatea imaginii picturale, muzica nostalgică, dar intensă a compozitorului Alexandre Desplat și complexitatea regiei sînt argumente care au dus Little Women / Fiicele doctorului March pe lista filmelor nominalizate la categoria Cel mai bun film a premiilor Oscar.
Jo (Saoirse Ronan) este un spirit rebel și neliniștit, ea vrea să devină scriitoare și nu este prea convinsă de imperativul căsătoriei (deși bogata sa mătușă, savuros interpretată de Meryl Streep, o avertizează că, fără o căsătorie avantajoasă, o femeie nu înseamnă nimic în societate). Meg (Emma Watson) este drăgălașă și feminină, devotată ideii de familie, pe care o îmbrățișează imediat ce îl cunoaște pe primul bărbat de care se îndrăgostește. Cu veleități de pictoriță, Amy (Florence Pugh) este frumoasă, cu o voință de fier („Voi ajunge mare sau nimic“) și autoironic-pragmatică („Îmi voi rafina toate talentele și voi fi un ornament al societății“), dar și răutăcioasă (nu ezită să ardă un manuscris al lui Jo atunci cînd nu este luată la bal de surorile mai mari). Mezina Beth (Eliza Scanlen) iubește muzica, este bolnăvicioasă și de o sensibilitate maladivă („Este cea mai bună dintre noi“).
Catalizator al filmului, Jo are ceva din trăirile abisale ale eroinelor marii literaturi ruse („Cînd trăiesc o pasiune, devin sălbatică și îmi place asta“, îi spune ea mamei, alintată Marmee – Laura Dern), precum și spiritul de sacrificiu al acestora (își tunde părul pentru a face rost de banii necesari îngrijirii sănătății lui Beth). Însă, deși ar vrea ca voința ei să fie mai puternică decît cea divină, năvalnica Jo dă înapoi în fața seninătății cu care Beth își acceptă boala („Este ca mareea, înaintează încet, dar nu poate fi oprită“). O realitate implacabilă care zdruncină, dar nu dărîmă coconul izolat de lumea dezlănțuită, oaza aproape ireală de seninătate, sinceritate, cultură și bunătate a fetelor March, care deși nu au o condiție materială din cale afară de strălucită, pot ajuta și semeni mai săraci.
Conceptual, Greta Gerwig a gîndit mizanscena circular, ea excelînd în compoziții de grup în care liniile de forță impregnează cadrul cu complicitate și intimitate, în care detaliile au darul creării unor mici universuri, cu o viață a lor proprie. Imaginea lui Yorick Le Saux este atrasă de nuanțele pastelate și de filmarea en plein air, ca în scenele de pe malul mării sau cele de la Paris dintre Amy și melancolicul și exuberantul Laurie (Timothée Chalamet), primul admirator al lui Jo. Ca în tablourile prerafaeliților atrași de evanescența liniilor și de gracile siluete feminine, sau în cele ale lui Mary Cassatt, portretista americană de neegalat a femeilor, scenele atrag prin acuratețe emoțională a privirii, unghiuri aparent neforțate, armonie a detaliilor. Impresionistă este eleganța cu care camera plutește printre rochii, dantele, panglici sau spații goale și pline de nostalgie sau poate chiar fantome, ca rătăcită într-un labirint tainic de unde extrage impresii familiare, în fond, ochiului.
Little Women e genul de film pe care îl poți foarte bine închide într-o cutie muzicală, mie îmi evocă solarele și limpezile lichidități sonore din Aquarium, aria lui Saint Saëns. Această privire diafan-eterică și idealistă asupra vieții este, însă, contrabalansată de fervoarea radicală lui Jo, care se opune insistențelor editorului său de a-și mărita eroina sau de a o ucide, ba mai mult, învață just lecția capitalistă: dacă își va vedea eroina măritată pentru bani, atunci și ea va face bani din asta.
De un feminism discret, care nu demolează stereotipiile sexiste ale epocii, ci mai degrabă le pune în contrejour, filmul Gretei Gerwig curge cu o magie incantatorie, care seduce prin învăluire progresivă, mai degrabă decît să persiste în tine, să te locuiască definitiv precum aria inefabilă cu care eroul lui Proust, Swan, asocia iubirea sa obsesivă pentru Odette.
Little Women, nominalizat la șase categorii ale premiilor Oscar, dintre care a cîștigat la categoria Cele mai bune costume, a intrat pe marile ecrane din 7 februarie.