La contactul cu pielea

● Smoke Sauna Sisterhood (Estonia-Franța, 2023), de Anna Hints.

Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă, adăpostită de pădurile înzăpezite ale Estoniei, cîteva femei își dezbracă corpul și sufletul în fața camerei, în timp ce chipul abia li se vede în eclerajul ca de veioză. Directorul de imagine al filmului – Ants Tammik – o fi el bărbat, însă înțelegem prea bine că întreg dispozitivul ales joacă întru crearea unei sororități absolute: nu doar între femeile intervievate, ci și în raport cu regizoarea și cu obiectivul aparatului de filmat. Nici o rămășiță falică în această lentilă chemată să înregistreze cu empatie și chiar proximitate un ritual regional deopotrivă intim și mitic – ba chiar mistic –, deturnat acum înspre o cauză mult mai actuală: iată cum corpuri violentate, trecute prin mîinile bărbaților și ale anilor impasibili, se descoperă în goliciunea lor cărnoasă. Încăperea saunei e liberă, atunci, să devină un fel de showroom care prezintă imperfecțiunea și asperitatea, cu aburul lucrînd la realizarea acestei profunde sincerități.

Adevărul e că cineasta Anna Hints a intuit just posibilitatea ca sauna – cu obligația sa de a da jos orice platoșă, de la haină la armură sufletească – să devină un safe space ca de manual. Discursul curge mlădios și parcă lipsit de griji, pe măsură ce totul în jur prinde să se lichefieze. Estetica filmului se menține între anumite coordonate curate: mult abur, multă sudoare, plus o admirație față de epidermă pe care, totuși, ne-am fi dorit să o vedem explorată prin metode ceva mai inventive. Însă meritul filmului rămîne acela de a construi un raport de încredere care nu alunecă niciodată – nici măcar pentru spectatorii bărbați – într-un voyeurism de tip „gaura cheii”. Dimpotrivă – deși filmul pare că nu i se adresează deloc în primă fază, dezvoltînd o sensibilitate exclusivistă a „femeilor între ele”, sexul opus se vede repede invocat, sub forma unui rechizitoriu privitor la traumele care, din tată în fiică, se perpetuează prin ridicarea palmei și/sau a fustei. În fond, Smoke Sauna Sisterhood acordă o voce acestei rupturi generaționale care face din femeia actuală un fel de potențialitate ce conține promisiunea întreruperii violenței și abuzului. Aceste femei își povestesc experiențele de viață pentru ca aceia ce vin din urmă – indiferent de sex – să poată înțelege că lupta e permanentă, încă fierbinte, dar deloc vană. Acest film e, în fond, rezultatul progresului societal din ultimii ani.

Filmul are grijă să discute numeroase teme ale feminității: de la prima menstruație la prima relație de dragoste (hetero- sau homosexuală), documentarul se transformă într-un inventar un pic cam prea totalizant, prea bine organizat, al experienței de a trăi într-un corp de femeie. De fapt, limita imparabilă a filmului ține tocmai de acest dispozitiv deja testat, deja cunoscut, care funcționează exact așa cum ne-am aștepta să funcționeze – pe un mod de autocelebrare periculos de apropiat de literatura motivațională. E parte din paradoxul acestui film despre sororitate petrecut în obscuritatea unei încăperi de lemn să nu vadă că toată această asumare se transformă automat – de la o prea mare emfază asupra a tot ceea ce, ca genuri umane, ne diferențiază ireconciliabil – într-un fel de ghetoizare. 

Smoke Sauna Sisterhood nu poate evita, din acel punct, să devină un „film pentru femei”, așa cum Indiana Jones e o chestie care, intrinsec, le place bărbaților. E un lucru rău? Nu neapărat – în fapt, aș zice că e chiar necesar să existe un echivalent al băiețelilor macho, cu toate că nu sînt sigur că tentativa plină de deferență a Annei Hints e cel mai bun răspuns. Există, cu alte cuvinte, un așa-numit „female gaze” adecvat luptei politice? Dacă da – o teoreticiană angajată și feministă precum Erika Balsom ar emite niște dubii –, nu sînt sigur că propunerea de față e suficient de combativă. Pînă la urmă, riscul e ca toată această inițiativă binevoitoare să sfîrșească într-un vacuum în care traspune pe ecran lucruri deja răs-ascultate, în direcția unui public care, de bună seamă, e perfect conștient de ele, fiindcă le cunoaște pe propria piele. Căci, pînă la urmă, o privire feminină/feministă nu înseamnă doar a întoarce pe dos male gaze-ul – înseamnă a inventa altceva, o formă de facere și desfacere a experienței sensibile a feminității care nu datorează nimic normelor impuse de cinema-ul făcut de bărbați. Abia aici, în acest spațiu prea rar conceptualizat și adus la vedere, ar putea începe adevărata sororitate prin cinema.

Smoke Sauna Sisterhood rulează în cinematografe.

Victor Morozov este critic de film.