Focule, vino cu mine
● Joueurs / Joacă-te cu focul (Franța, 2018), de Marie Monge.
Ella (Stacy Martin, cunoscută din seria Nymphomaniac de Lars von Trier) este frumoasă, sofisticată, cerebrală și de condiție bună, conducînd un local alături de familie. Abel (Tahar Rahim, lansat în rolul protagonistului din capodopera lui Jacques Audiard Un profet), care răspunde unui anunț de angajare al familiei Ellei, este impetuos, senzual, rebel și are în sînge un dram de nebunie. Două universuri paralele pe care le apropie pasiunea, cea care unifică toate contrariile și care este declinată în Joueurs într-o dublă seducție a hazardului. Pe lîngă în-tîlnirea lor destul de improbabilă în teorie, care devine posibilă printr-un pariu care îi împinge practic unul în brațele celuilalt, Ella și Abel devin legați și de atracția pentru poker, acest joc prin excelență al hazardului. Căci, după cum spun jucătorii profesioniști, cu cît ajungi să îi cunoști mai bine tehnica și tainele, cu atît hazardul dispare, însă crește seducția lui. Sau cum spune Abel: „Oricine poate să cîștige, însă nu oricine poate să piardă. Cu cît pierzi mai mult, cu atît devii mai liber“.
Celor doi eroi ai thriller-ului Joueurs, filmul de debut al franțuzoaicei Marie -Monge, care semnează și scenariul alături de Julien Guetta, tocmai această fascinație a hazardului le servește drept liant al unei pasiuni implacabile. Aceasta crește și este întreținută, ca un fel de afrodiziac suprem, tocmai de patima pentru jocurile de noroc. Nu este greu de anticipat că, pe parcurs, Ella devine la rîndul său depedentă și începe să își toace averea pentru a face rost de bani, în timp ce Abel devine tot mai dependent de ea. Acest cerc vicios acționează echidistant și democratic, astfel încît fiecare este, în egală măsură și pe rînd, victimă și vinovat. O co-dependență foarte asemănătoare ca joc de rol, deși într-un registru total diferit, exista și în The Immigrant (2013), filmul unuia dintre cei mai interesanți cineaști americani contemporani, James Gray. Interpretată de marii actori Marion Cotillard și Joaquin Phoenix, povestea de dragoste din perioada interbelică dintre Eva, o infirmieră poloneză oprită la vamă, la intrarea în Statele Unite, și proxenetul Bruno, ia naștere din nevoia Evei de relațiile lui Bruno pentru a-și scoate sora oprită în carantină pe Ellis Island. Treptat, relația de dragoste și ură dintre cei doi, alimentată de rațiuni foarte diferite, devine toxică pentru ambii parteneri și capătă accente dostoievskiene, ca o posibilitate de a-și salva reciproc sufletele.
Filmul lui Marie Monge excelează printr-o radiografie de tip docu-dramă a cazinourilor pariziene, o abordare aproape antropologică a acestei lumi foarte speciale, cu propriile legi și ritmuri de existență, cu un fel de alchimie greu de pătruns din exterior. Cineasta franceză a surprins cu nerv febrilitatea și exuberanța unui univers închis, patima cu care, practic, acesta se autodevorează. Ea a alternat filmările cu camera pe umăr cu încadraturile strînse și jucători reali în locații reale, totul pe fundalul unei muzici electrizante, uneori pe ritmuri de afro rap. „Am făcut un fel de muncă de documentarist, întîlnind și intervievînd jucători din diverse cercuri care începeau să se închidă. Am simțit un fel de urgență de a surprinde această lume în primul meu film, înainte ca ea să dispară complet. Sînt oameni care coboară în «măruntaiele» Parisului. Nu este Parisul pe care îl cunoaștem. Este o cartografie intimă și subterană. Indiferent de tipul de dependență, există același drum, aceleași etape (...). M-au fascinat tot timpul jucătorii de poker, dualitatea și raportarea lor foarte intensă la viață, felul de a pune cărțile pe masă, de a se lăsa în voia norocului. Mi se părea în același timp nebunesc, dar și aventuros, intens“, a declarat cineasta la București, la premiera filmului său din cadrul Festivalului de Film Francez.
Joueurs nu își asumă riscuri prea mari ca punere în scenă, este însă desenat articulat și cu o mînă sigură. Interpretarea vibrantă a celor doi tineri actori și chimia dintre ei salvează un scenariu altfel destul de previzibil și schematic (de la un punct încolo, finalul devine doar o noțiune de timp). Cu siguranță, Joueurs nu este genul de film care să provoace patimă și cu atît mai puțin adicție, însă este un film onest pentru declarația de intenție pe care și-a propus-o.
Filmul rulează pe ecranele din România din 17 mai.