Efect pervers

● Localul / The Place (Italia, 2017), de Paolo Genovese. 

Natura intrinsecă a răului în om, raportul său complementar cu binele, limitele condiției umane trasabile cu precizie în momentul unor experiențe-limită reprezintă o preocupare permanentă a cineaștilor, mai vechi sau mai noi. Ultimul pariu de gen îi aparține peliculei italiene care a încheiat ediția din 2018 a Festivalului Filmului European, Localul / The Place, în regia lui Paolo Genovese.

Premisa e simplă: un necunoscut misterios poate schimba la propriu viețile unor oameni, dîndu-le „șansa“, cum spune el, de a li se îndeplini cea mai dragă dorință în schimbul unei acțiuni condamnabile, un pur pact cu diavolul. Într-un local oarecare, pe scena pitorească a vieții defilează diverse personaje. O tînără vrea să fie (mai) frumoasă și în schimb i se cere să comită un jaf, ea alegînd să fure de la cea mai bună prietenă. Unui orb tînăr și frumos i se promite vederea, care însă are un preț: violarea unei femei. Unui tată educat și prosper al cărui copil se zbate între viață și moarte în spital din cauza unui cancer i se oferă șansa vieții acestuia, cu condiția luării vieții unui alt copil. O călugăriță nu îl mai simte pe Dumnezeu, iar singura soluție ar fi să rămînă însărcinată. Iar acest carusel absurd al binelui cerut deseori de ego la schimb cu o faptă „antiumană“ se poate multiplica la nesfîrșit, ca într-o nuvelă fantastică a lui Dino Buzzati.

Cineastul italian reușește să evite riscul destul de serios al unui discurs moralist și al unui ton teatral (filmul se derulează de la început pînă la sfîrșit în același cadru, iar dialogurile sînt coloana de rezistență). Și asta grație unor actori inspirați și credibili, dar și foarte vizuali, precum și unui decupaj gîndit în ritm alert, cu cadre statice fizic, dar dinamice narativ și emoțional, cu replici și contrareplici în permanentă tensiune („Crezi în Dumnezeu?“, îl întreabă unul dintre „clienți“ pe necunoscut. „Cred în detalii“. Străinului i se reproșează de către mai multe personaje ba că este un monstru, ba că scoate la iveală demonii interiori din om. „Îi hrănesc doar“, se apără Străinul. „Nu ai strop de milă“, îi spune un altul. „Ca nici unul dintre voi“, vine răspunsul. „Cum știu că nu ești diavolul?“ „Nu știi.“)

Momentul de grație survine atunci cînd unele destine încep să se intersecteze, scăpînd de sub controlul și interpretările intermediarului demiurg, impostor, înger sau demon, sau toate laolaltă. Este limita dincolo de care omul se predă răului confundîndu-l cu binele sau renunță deliberat la bine, sedus de forța răului. Din fericire însă, în unele rare cazuri omul se poate recupera pe sine („depinde de noi să fim mai sfinți“, ar fi spus Marguerite Yourcenar). Prezent pe alocuri (există și victime colaterale), cinismul nu sufocă filmul și nu îndepărtează spectatorul. E mai degrabă un efect pervers și deseori autoironic al odiseii omului către sine însuși („Pentru tine faci asta, nu pentru mine“, îi spune Străinul unuia dintre clienții/pacienții săi, în timp ce pe un altul îl ajută să își clădească pentru prima oară în viață un scop).

Chiar dacă invită la reflecție, Paolo Genovese nu este interesat de revelații metafizice, nici să provoace un catharsis, ci alege o cale mai comodă (finalul simplist și cam forțat arată că, cel mai probabil, nici nu și-a propus mai mult): o comedie de moravuri, cu accente negre, chiar burlești. Incitant, surprinzător, cu un ritm captivant și actori charismatici, Localul e genul de cinema care se dezvoltă progresiv într-un film seducător, acumulînd efectele, dar nu ocupă memoria afectivă odată ce ai părăsit sala de cinema.

Un savuros și solid studiu de caractere menit să placă unui public larg, Localul (construit pînă la un punct ca anteriorul succes al italianului, Perfect necunoscuți / Perfect strangers – 2016) este un film a cărui reușită se datorează în primul rînd scenariului, montajului și excelentei distribuții colective (foarte bun Valerio Mastandrea în rolul Străinului, secondat de actori italieni de forță ca Marco Giallini, Silvio Muccino, Rocco Pantaleo, Alessandro Borghi, Vinicio Marchioni, precum și expresiva Alba Rochrwacher în rolul călugăriței – sora regizoarei Alice Rochrwacher, proaspăt laureată la Cannes). 

Filmul va intra pe ecranele din București și din țară din 13 iulie.