Fenomenul BD
- drumul dinspre gazete către muzeu -
Institutul Cultural Român (ICR) a deschis la Centrul Belgian al Benzii Desenate din Bruxelles expoziţia „77 de ani de bandă desenată românească“. O expoziţie descoperită cu emoţia bedefilului care vede, în sfîrşit, cîteva mostre ale literaturii naţionale expuse în capitala benzii desenate. Într-adevăr, cărţile BD sînt considerate în Belgia bunuri de patrimoniu, iar Centrul Belgian al Benzii Desenate îngrijeşte şi îmbogăţeşte această colecţie de comori. Centrul are un muzeu cu expunere permanentă, o librărie, programe de cercetare şi rezidenţă, precum şi un spaţiu dedicat expoziţiilor temporare. Printre planşele din seria Tintin, ştrumfi miniaturali şi obiecte care au aparţinut marilor creatori şi editori de benzi desenate Peyot şi Hergé, sînt expuse acum şi cîteva zeci de desene româneşti. Sînt obiecte cu adevărat rare, căci planşele originale se pierd de regulă prin tipografii, după imprimarea întregului tiraj. Curatorul expoziţiei de la Bruxelles, Alexandru Ciubotariu – el însuşi creator de BD – a reuşit să adune însă cîteva mostre esenţiale cu ajutorul cărora punctează istoria veche de un secol a benzilor desenate româneşti.
Cum s-a născut această expoziţie? Există un context românesc şi unul belgian. Mai întîi – despre contextul românesc. Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu, ambii desenatori şi pasionaţi de benzi desenate, au publicat în urmă cu un an Istoria benzii desenate româneşti. Apoi, vara aceasta, s-a inaugurat la Muzeul Naţional de Artă Cotemporană un Muzeu al Benzii Desenate – de fapt, o expoziţie-performance (deschisă tot cu sprijinul ICR) dedicată trecutului, dar mai ales prezentului acestui gen literar care se înrudeşte cu artele vizuale. O parte a colecţiei prezentate atunci s-a mutat acum la Centrul Belgian al Benzii Desenate de la Bruxelles. Contextul belgian, foarte favorabil unei bune receptări, este premiera, exact în aceeaşi perioadă, a filmului despre Tintin realizat de Steven Spielberg. Oraşul e împînzit cu afişele filmului iar Centrul Belgian al Benzii Desenate, care oricum este vizitat anual de zeci de mii de fani ai lui Tintin, va deveni în următoarele săptămîni un punct de atracţie important pentru fanii acestui supererou.
La vernisajul expoziţiei, Jean Auquier – directorul Centrului Belgian al Benzii Desenate – spunea că benzile desenate româneşti din perioada interbelică semănau foarte mult cu producţiile occidentale, cu modelele (devenite, între timp, clasice) franco-belgiene. Sau, aşa cum a punctat şi preşedintele ICR, Horia-Roman Patapievici, „periferia funcţiona în logica centrului“. Poate că e firesc: pe vremea aceea exista o piaţă de carte normală şi mai ales o piaţă a presei funcţională. Periferia funcţiona în logica centrului, adică a adoptat mecanismele şi formele occidentale, în mod natural. În anii ’50 benzile desenate au dispărut aproape de tot de prin gazete, fiind considerate o formă de artă depăşită care nu corespundea cu spiritul timpului. Au reapărut, în anii ’70-’80, prin almanahuri şi reviste ilustrate pentru tineret. Probabil că cei care vegheau asupra educaţiei şi-au dat seama cît de util poate fi acest instrument de propagandă: benzile desenate erau atractive şi mai ales accesibile. Două tendinţe s-au făcut atunci remarcate: poveştile science-fiction despre cucerirea spaţiului cosmic (kakaia technica!), cu eroi superinteligenţi care se opun cuceririi Terrei de către extratereştrii cei răi sau cuceresc ei înşişi planete noi sau galaxii neştiute; sau poveşti ilustrate inspirate de fapte istorice (mai mult sau mai puţin) adevărate – războaie, trădări, încoronări etc. Cum ar veni, s-a dat voie la fenomenul BD, dar cu o condiţie: să se refere doar la trecut şi la viitor, nu la prezent. Benzile desenate aveau fără îndoială o formidabilă forţă propagandistică, care trebuia speculată, dar şi un potenţial subversiv, ce trebuia evitat. Şi tocmai această politică ezitantă a autorităţilor comuniste a condus pînă la urmă la dispariţia lor. Departe de a mai fi un fenomen de masă, benzile desenate româneşti migrează astăzi din reviste pe pereţii muzeului.
Deplasarea la Bruxelles a fost realizată cu sprijinul ICR.