Eu et al.

15 ianuarie 2004   La zi în cultură

Cum 70%, să zicem, din cărţile citite de mine în ultima vreme sînt cele la care apar acolo, în caseta tehnică, în calitate de redactor, o să fiu iertat, cred, pentru tentaţia (la care n-am rezistat) de a scrie mai jos despre una dintre aceste cărţi. Despre un debut. Despre Alex Tocilescu. Şi despre cartea lui de povestiri Eu et al. Care va apărea cam în acelaşi timp, bănuiesc, cu articolul de faţă. Nu fraternizez aici cu autorul din postura de redactor. Nici din aia de editor. Ci din postura omului care, într-un birou unde se mai află, de obicei, vreo zece persoane, s-a trezit rîzînd în hohote şi stîrnind ridicări nedumerite de sprîncene în jur, sau trimiţînd emailuri, cu fişierul cărţii ataşat, către Emil Brumaru şi Florin Lăzărescu şi îndemnîndu-i să citească pentru a schimba impresii... Cam aşa au stat treburile. Pe scurt, ca-ntr-o reclamă care te obligă la un număr de semne foarte redus, povestirile lui Tocilescu sînt de-un haz nebun - proze de duminică, în principiu, dar perfect funcţionale şi în zilele de vineri, treişpe, cînd ai nevoie de metafizică pentru a nu te cantona în chestii - să le zicem aşa - parafizice. Adică dincolo de dezinhibările de limbaj atît de hulite în ultima vreme, dincolo de umorul pe care unii, ceva mai numeroşi decît în vremuri gogoliene, nu-l consideră artă în sine, Alex Tocilescu este scriitor în tot sensul cuvîntului. Începînd de la stil pînă la mesaj. Iar personajele pe care le coboară în scenă pe ritmuri muzicale ("piesele" din Eu et al. se citesc, la indicaţia autorului pentru fiecare în parte, pe un fond muzical adecvat) trec graniţa dintre real şi fantastic exact după cheful lor - şi, de obicei, nu mai ai ce să le faci. Te cam duci după ele, un pic năuc şi cu nevoia de experienţe noi, pînă cînd, la fel de neaşteptat, te părăsesc şi te lasă cu un gol. Cu golul ăla care ascunde pofta de a mai citi din acelaşi autor. Cam atît. Plus satisfacţia de a fi primul care s-a delectat cu volumul ăsta, în forma lui definitivă. Nu puteam să închei fără s-o spun. mergi pe mîna mea

Mai multe