Educaţia prin violenţă

Ce presupune proiectul vostru multimedia, sponsorizat de Centrul Rosalynn Carter?

Am cîştigat bursa oferită de Centrul Carter şi de Centrul pentru Jurnalism Independent cu un subiect legat de cultura românilor de a-şi educa fiii şi fiicele prin violenţă. Am văzut asta de atîtea ori în jurul nostru, încît a devenit un fapt comun, pe care ne-am obişnuit să-l luăm ca atare. Şi am evitat să discutăm despre lucrurile pe care le lasă în urmă acest fel de a ne creşte copiii – anxietate, depresie, tulburări emoţionale, lipsa încrederii în sine şi comportamente agresive. Cel mai important lucru pentru noi este să discutăm cu oameni din toate comunităţile româneşti – sărace sau bogate, educate sau needucate – şi să arătăm că asta se întîmplă peste tot, nu doar în zonele afectate de probleme economice. Am ales subiectul după ce am văzut, anul acesta, un studiu realizat de Salvaţi Copiii, care arăta că 63% dintre copii spun că sînt bătuţi de părinţi, 38% dintre părinţi afirmă că îşi bat copiii, iar 20% dintre părinţi consideră bătaia un mijloc de educare a copiilor. Cifrele ni s-au părut şocante.

Cu ce gînduri plecaţi la drum, ca să zic aşa?

Cel mai dificil va fi să îi convingem pe oameni să vorbească despre un subiect de care le e ruşine. Nu e uşor pentru un adult să descrie relaţia pe care a avut-o cu părinţii săi şi felul în care acest lucru i-a influenţat viaţa mai tîrziu. Sperăm ca oamenii să ne primească la ei în case, să stea de vorbă cu noi, să accepte să fie filmaţi, înregistraţi şi fotografiaţi.

Nu e prima dată cînd lucrezi în echipă cu fotograful Cosmin Bumbuţ; care ar fi avantajul suprem al acestei colaborări?

Am învăţat să spunem aceleaşi poveşti prin medii diferite şi încercăm să dăm culoare, miros, sunet şi substanţă lucrurilor care ne emoţionează pe noi. Şi, foarte important, eu am învăţat să nu-i intru în cadru, iar el – să nu-mi intimideze interlocutorul.

Elena Stancu este jurnalist freelancer.

a consemnat Marius CHIVU