Viața privată și practici sociale în Epoca de Aur, Blue Banks, Iosif Sava
● Remember Iosif Sava, după douăzeci de ani: „A luptat pentru cultură într-un chip pe care eu nu l-am mai întîlnit. El trăia cultura în ipostaza ei muzicală. A iubit muzica, aș spune nebunește. A trăit prin ea, a respirat-o. De acolo de sus, sufletul lui – sînt convinsă – este înconjurat de îngeri muzicanți.“ – Zoe Dumitrescu-Bușulenga, în Cotidianul din 15 februarie 2018, un material semnat de Magdalena Popa Buluc. (Ruxandra Mihăilă)
● Pînă pe 2 septembrie, puteţi vedea la Rezidenţa BRD Scena9 (str. I.L. Caragiale nr. 32) expoziţia „Blue Banks – identități feminine în mediul rural“, cuprinzînd fotografii, filmări şi o instalaţie sonoră. Regizoarele Andreea Borțun și Brîndușa I. Nastasă au documentat istoriile personale a 18 femei din sudul rural. O realitate dură, a sărăciei și a multiplelor forme de abuz. (Cristina Ştefan)
● Pe 23 august, de la ora 16, se deschide expoziția „Viața privată și practici sociale în Epoca de Aur“, la Muzeul Minovici din București. Cercetarea și expoziția reprezentării erotismului și sexualității în cultura vizuală din perioada comunistă a Epocii de Aur, marcată de politicile lui Nicolae Ceaușescu, explorează dialogul vizual între multiple aspecte precum: putere, politica pronatalistă, familie, tabuuri, permisivitate, cenzură, ilegalitate, plăceri intime și libertăți. (Adina Popescu)
● Următoarele trei duminici (26 august, 2 şi 9 septembrie) sînt consacrate unui nou tur „Cu bastonul prin Bucureşti“, de data aceasta prin zona cartierului armenesc. Mergeţi alături de ghizii de la ARCEN ca să aflaţi povestea mahalalei armenești, istoria armenilor din Capitală, poveștile negustorilor din zonă, ale locuitorilor din casele existente încă pe străzile vechiului cartier, dar și istorii despre viața de noapte a bucureștenilor cu stare și întreaga lor fantezie despre cum vedeau și-și imaginau viitorul Bucureștilor la începutul anilor ’30. Mai multe detalii pe www.arcen.info. (Cristina Ştefan)
● Dintre cărțile Agathei Christie pe care le-am tot citit de-a lungul timpului, exceptînd binecunoscutele Zece negri mititei sau Crima din Orient Express, una care mi a plăcut în mod special este cea care a fost tradusă în română sub titlul Vinovat fără vină (în original, în engleză, Ordeal by Innocence). Dincolo de intriga polițistă, apar niște probleme psihologice și sociale integrate cu mare finețe în țesătura romanului. Cartea nu are, bineînțeles, nici o legătură cu întîmplările de pe la noi, dar titlul românesc nu poate decît să ne aducă aminte de cîntecul care, după 10 august, a ajuns iarăși la modă: „Vinovații fără vină cer să se facă lumină“. Sigur, vinovații adevărați nu sînt niciodată ușor vizibili în cărțile Agathei Christie, dar cînd sînt descoperiți, pedeapsa vine automat. În lumea noastră începem iar să ne obișnuim cu situația inversă: problema e a pedepsirii, nu a descoperirii unor făptași pe care-i știe orice om cît de cît informat. Poate de aceea romanele polițiste de care aminteam sînt o bună alternativă la nebunia cotidiană. (Andrei Manolescu)