Părinți și copii, Tom Petty & The Heartbreakers, Morgen

●  I. Turgheniev, Părinţi şi copii (traducere de Mircea Lutic, Editura Curtea Veche, 2010). A se încerca măcar pentru a constata că problemele astea cu tata, cu mama, cu nihilismul tineretului impertinent nu încep cu noi, cei din mileniul III. Recunosc că asemenea vechituri îmi dau sistematic curajul unei bune dispoziţii. (Radu Cosaşu) 

●  Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu cînd ascult Tom Petty & The Heartbreakers îmi vine să mă urc la volan şi să plec în lume. E vorba de un sentiment al libertăţii pe care nu pot să mi-l explic altfel decît prin acel amestec – simplu, dezinvolt şi ameţitor – de blues şi country rezervat doar seniorilor rockului. Iar pe noul lor album venit după o pauză de opt ani, Mojo (Reprise/A&A Records), sînt cîteva piese („First Flash Of Freedom“ şi „Don’t Pull Me Over“, ce v-am spus!?) de care nu-mi mai pot dezlipi urechile. (Marius Chivu)   

● Morgen, primul lungmetraj al lui Marian Crişan. Indiferent cît de apropiaţi aţi fost pînă acum de filmul românesc, această peliculă caldă şi delicată vă va cîştiga iremediabil de partea ei. La final, veţi vrea să le mulţumiţi celor doi actori din rolurile principale, András Hatházi şi Yalcin Yilmaz, pentru că au reuşit să transforme un caz în aparenţă banal într-o poveste exemplară despre prietenie, bunătate şi graniţe inutile. Mai spun doar că Morgen s-a întors de la Festivalul de la Locarno cu patru premii, absolut toate meritate, cum se spune, cu vîrf şi îndesat. (Luiza Vasiliu)