O istorie culturală a toaletelor, O precizie cu adevărat înspăimîntătoare, Play Shakespeare

● Roger-Henri Guerrand, O istorie culturală a toaletelor (Editura ART). O cu totul altă perspectivă, deloc eroică, asupra Franţei şi istoriei ei: igienă & moravuri, de la curţile regilor pînă în zorii modernităţii. Atenţie: nu se recomandă cititorilor constipaţi! (Matei Martin)

● Citind antologia lui Virgil Mazilescu, O precizie cu adevărat înspăimîntătoare (Editura Tracus Arte, 2013, selecţie de Teodor Dună), mi-am dat seama că familiaritatea cu unele voci/texte nu are nici o legătură cu timpul. Au trecut nişte ani buni de cînd nu le-am mai recitit, dar am descoperit că bucuria şi melancolia regăsirii sînt acum cu o octavă mai sus. Doar atît: „mi-am uitat casa şi numele / e obositor să-ţi ştii numele pe de rost / o grigore dumitru iulian / uşa de la intrare se deschidea înăuntru? şi cîinele negru al vecinului / spuneţi că muşcă? şi n-ar trebui să umblu cînd e ger / cu capul descoperit prin pădurea de aluni? am uitat / am avut vreme destulă să uit din creier pînă în degete.“ („mi-am uitat casa şi numele“) (Ana Maria Sandu)

● „Este important să venim în întîmpinarea spectatorilor adulţi, oferindu-le posibilitatea de a intra în contact cu o latură mai puţin cunoscută a Teatrului Ţăndărică – cea prin care animaţia este chemată dincolo de punerea în scenă a poveştilor pentru copii, să joace teme de importanţă contemporană, pentru toate vîrstele“ – a declarat Călin Mocanu, director Teatrul de Animaţie Ţăndărică. Pornind de la acest deziderat asumat, Ţăndărică deschide stagiunea 2015 cu un proiect inedit: spectacole pentru oameni mari. Programul urmează să includă lunar cîte un spectacol în premieră. Astfel, acest ianuarie aduce Play Shakespeare ca prim spectacol din această serie – o adaptare liberă după piesele lui William Shakespeare pe baza unui scenariu şi în regia lui Cristian Pepino. Un spectacol nonverbal, o parabolă ce reinterpretează într-o cheie modernă mitul lui Hamlet şi binecunoscuta istorie a lui Romeo şi a Julietei sale. Programul spectacolelor pentru adulţi va fi anunţat în fiecare lună pe site-ul teatrului www.teatrultandarica.ro/program. (Ruxandra Mihăilă)

● „După vremuri, i s-a spus într-atîtea feluri vechiului drum: uliţă, pod, cale, parcă ar fi avut nevoie de nume sau poreclă, el, starostele străzilor, care de două veacuri săpîneşte oraşul!“ Este vorba despre Podul Mogoşoaiei. Povestea unei străzi de Gheorghe Cruţescu, o carte-document remarcabilă. Sîmbătă, 17 ianuarie, de la ora 17, la Librăria Humanitas Cişmigiu, o discuţie pe marginea cărţii care tocmai a apărut la Editura Humanitas, cu Silvan Ionescu, Sandra Ecobescu, Alexandru Ofrim, Edmond Niculuşcă şi Serban Marin. (Adina Popescu)

● Două texte ceva mai nuanţate şi mai în cunoştinţă de cauză despre oamenii de la Charlie Hebdo, ambele din The New Yorker: unul al lui Adam Gopnik (http://www. newyorker.com/magazine/2015/01/19/satire-lives) şi altul al lui Anthony Lane (http://www.newyorker.com/culture/cultural-comment/shooting-jesters). Ca să ştim pe cine am pierdut. (Luiza Vasiliu)

● Taken 3 / Teroare în LA (Olivier Megaton, 2014) – un policier clasic, aş spune, al treilea din seria celor cu Liam Neeson, care se bucură, în special, de o calitate: previzibilitatea care-ţi conferă liniştea că totul se va desfăşura... conform planului. (Iaromira Popovici)