"Nocturne", "Cînd ploaia se va opri" şi Astra Film on Tour
● În general, recomand călduros audiobooks-urile (ah, ce urît sună! N-am putea să le zicem audio-cărţi?). În particular, recomand noul audiobook (sau noua audio-carte) de la Humanitas Multimedia: povestiri de Ilf şi Petrov citite de Victor Rebengiuc. Vocea pregnantă a actorului o să vă poarte prin lumea stranie, hazlie, tristă, conformistă, aiurită şi aiuritoare a celebrului orăşel Kolokolamsk, cu Biserica „Promovarea crucii“, cu asociaţia care militează pentru eradicarea strîngerilor de mînă, cu şeful miliţiei, cu maiorul de pompieri ş.cl., ş.cl. Cumpăraţi şi ascultaţi, nu veţi regreta. Iar pe termen lung, contribuiţi la creşterea pieţei de audiobooks din România. Şi (dar asta rămîne între noi) veţi putea scăpa de obsesiva scuză „aş vrea să citesc mai mult, dar n-am timp“. Pentru că un audiobook se poate asculta pe drum, în maşină sau în metrou... (Mircea Vasilescu)
● Pe bulevardul Regina Elisabeta, vizavi de Liceul „Lazăr“, s-a deschis o cafenea adevărată, unde se bea cafea adevărată şi nu se fumează. Combinaţia între o cafea bună şi lipsa fumului de ţigară e mai neobişnuită în România şi, poate, măcar de aceea, localul merită vizitat. Dar şi cafeaua e, cum spuneam, pe gustul cafegiilor serioşi. (Andrei Manolescu)
● Deşertul tătarilor, romanul lui Dino Buzzati (traducere de Niculina Benguş-Tudoriu, postfaţă de Anca Giurescu, Polirom, 2002), mereu actual şi fascinant, punînd probleme esenţiale ale existenţei umane, printre care relaţia cu timpul şi responsabilitatea propriilor decizii. Dar şi filmul (r. Valerio Zurlini, 1976, cu Giuliano Gemma). (Iaromira Popovici)
● Nocturne de George Banu (traducere de Dana Monah, Editura Nemira), un splendid album cu reproduceri, în care criticul glosează cu multă inteligenţă pe marginea relaţiilor dintre nopţile picturii moderne, de la C.D. Friedrich, Goya şi Delacroix, la Monet, Chagall şi Man Ray, şi cele reprezentate în piesele marilor dramaturgi (de la Eschil, prin Racine, la Brecht) şi în spectacolele cîtorva regizori de teatru contemporan, deopotrivă străini şi români. (Marius Chivu)
● An oldie, but a goodie: la Teatrul Metropolis are loc joi, 23 ianuarie, premiera piesei Doi pe un balansoar, în regia lui Emanuel Pîrvu. Cei doi vor fi Tania Filip şi Florin Zamfirescu. (Stela Giurgeanu)
● Nicoleta, 14 ani, Bucureşti – un documentar audio senzaţional despre o fetiţă din Ferentari care vrea să-şi depăşească condiţia. O poveste tristă, spusă pe muzică jazz & lăutărească, de o jurnalistă talentată, Grit Friedrich. Ascultaţi aici: www.mdr.de/mdr-figaro/ nicoleta108.html. (Matei Martin)
● Luaţi trenul pînă la Ploieşti într-o sîmbătă după-masă, mergeţi la pas de plimbare pe bulevardul Castanilor, pînă ajungeţi la teatru, intraţi, arătaţi biletul (pe care vi l-aţi cumpărat din timp) şi căutaţi-vă locul în sală. Piesa durează două ore şi un sfert, se cheamă Cînd ploaia se va opri (text: Andrew Bovell, regia: Radu Afrim) şi-o să vă întoarcă pe toate părţile. 80 de ani din istoria unei familii, regrete şi fragilităţi, trecutul – poveste, aproape imposibil de recuperat, cruzimi şi capitulări. Un spectacol pentru care merită să străbateţi toată ţara. Noroc că Ploieştiul e aproape. (Luiza Vasiliu)
● Oricît de mult şi de entuziast s-ar fi vorbit la vremea apariţiei despre romanul Corecţii al lui Jonathan Franzen (Polirom, 2004), trebuie să recunosc că pe mine nu m-a prins. Am lăsat-o după vreo 150 de pagini. Cu Libertate însă a fost dragoste la prima vedere. Între timp, Corecţii a ajuns la ediţia a treia şi am reluat-o de curînd. Nu m-am mai poticnit deloc şi îmi place. Am înţeles şi de ce spunea Franzen, într-un interviu: „Îmi trebuie, înainte de toate, personaje complexe, pe care să le iubesc. Petrec de la trei la şase ani încercînd să le găsesc între două cărţi.“ O carte actuală, impresionantă, profund umană şi deloc moralistă. (Ana Maria Sandu)
● Între 21 şi 26 ianuarie, nu rataţi Astra Film on Tour, la Institutul Cultural Român şi Muzeul Ţăranului Român. Puteţi (re)vedea Anatomia plecării (Şerban Oliver Tătaru), În numele primarului (Anca Hirte), Cîntece pentru un muzeu (Eliza Zdru), Matthew’s Laws (Marc Schmidt), My German Children (Tom Pauer), Dancing Alone (Biene Pilavci) şi alte cîteva documentare proiectate şi premiate anul trecut la Sibiu. (Adina Popescu)