Nekrotitanium despre mutație

●  „Dar cînd am ales automobilul în locul cailor? La urma urmei, cine ne-a pus să abandonăm un mijloc de locomoţie care se reîncărca în timp ce tu dormeai, genera deşeuri care îngrăşau pămîntul, cînd fluierai venea la tine şi – minunăţie! – la bătrîneţe avea singur grijă să dea naştere unui model nou, fără cheltuieli suplimentare semnificative?“ – se întreabă Alessandro Baricco în volumul Barbarii. Eseu despre mutaţie (traducere de Dragoş Cojocaru, Editura Humanitas, 2009), o carte excelentă (subtil elogiu adus barbarului om recent şi culturii sale pop) a cărei inteligenţă este depăşită doar de umorul ei. (Marius Chivu) 

●  În Historia (aprilie 2010), un captivant dosar consacrat bătăliei de la Călugăreni, considerată, de cînd ne ştim cu o carte de istorie în mînă, ca victoria supremă a lui Mihai Viteazul. Patru istorici ai zilelor noastre – fără a ne da vreo clipă impresia că nu şi-ar iubi patria – răspund limpede că nu e deloc aşa cum am învăţat la şcoală. (Radu Cosaşu) 

●  Cărţile frumoase pot fi şi urîte. Sau invers. Proba ne-o oferă autorii Mitoş Micleuşanu & Florin Braghiş şi ilustratorul Roman Tolici în Nekrotitanium. Cyberpunk moldovenesc (Editura Cartier), o comedie-horror cu final(uri) absurd(e), în care nişte personaje bizare pun la cale şi execută măceluri oribile, cu zîmbetul pe buze. Fără motiv aparent, dar cu aranjament scenic demn de cel mai tare thriller. Singurul fir roşu e umorul negru. (Matei Martin)