Mircea Ivănescu, Piaţa Revoluţiei, Jean-Paul Belmondo
● În caz că vi se face dor de vacanță, așa cum mi se întîmplă mie, și de nopțile în care nu închideam ochii pentru că nu puteam să adorm înainte de a ști cine era criminalul, Editura Litera are o serie Agatha Christie care poate pansa melancoliile acestea și nici nu-ți dai seama ce repede se poate face dimineață. (Ana Maria Sandu)
● Iarna îl recitesc pe Mircea Ivănescu. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. „cînd nu știi ce să spui, sau să scrii – spui, pur și simplu, / – ce straniu. și-așezi pe urmă niște vorbe despre ceea ce / ți s-a părut, o, nu straniu – ci asemenea crengii / peste care, ai citit, se așezau cristale – / (dar nu ți se părea stranie clipa aceea care se făcea / atunci ramură – nici fascinantă – / era doar un moment pe care-l știai – dar peste care/ altădată ai fi pus intenții)“. (Ana Maria Sandu)
● Piața Revoluției, la pas, acum… după 27 de ani. Memento (lat. „adă ți aminte“)… extraordinara determinare de atunci, reluată cu fermitate, acum, prin cuvînt, pentru cei care atunci nu credeam că se va putea nicicînd… iar pentru cei de azi, pentru a-i ajuta să înțeleagă că ce li s a dat înseamnă jertfă și eroism. In memoriam. (Ruxandra Mihăilă)
● Un documentar la TV5 despre și cu Jean-Paul Belmondo, „luat la întrebări“ de fiul său Paul și în care apar mulți dintre cei care au regizat filme sau au jucat alături de Belmondo, chiar și bunul său prieten și concurent Alain Delon, te transpune în lumea parfumată a cinematografiei franceze a anilor ’60-’80. Deși are peste 80 de ani, departe de momentele în care uimea prin agilitatea și cascadoriile pe care le făcea singur, Belmondo are încă farmac. Nu ratați filmul, care se va mai relua. (Andrei Manolescu)
● Alice Roberts, Marea şansă a existenţei. Evoluţia şi dezvoltarea omului (traducere de Anca Bărbulescu, Humanitas, 2016) – pur şi simplu de povestea evoluţiei corpului uman, cu informaţii din embriologie şi paleontologie, care te ajută să înţelegi cum a apărut şi cum s a dezvoltat omul. E povestea strămoşilor noştri, e povestea noastră, a trecutului nostru anatomic prea puţin cunoscut. Pentru că răspunsurile de acest fel nu se află în biblii şi coranuri, ci în astfel de studii ştiinţifice scrise pe înţelesul tuturor. (Marius Chivu)
● Sînge din sîngele lui Dracula. Saga boierilor Florescu, de Radu R. Florescu și Matei Cazacu (Editura Corint, 2016). O istorie „subiectivă“ a țării, prin prisma uneia dintre cele mai vechi familii boierești de la noi (care, pare-se, ar avea legături cu însuși Vlad Dracul). Pasionantă și delectabilă, plină de povești și personaje interesante, din secolul al XV-lea pînă în prezent. (Mircea Vasilescu)