Lună plină, „Muzică pentru cameleoni“ şi „Rise of the Sea Urchin“
● La unul dintre mall-urile bucureştene, Promenada, între 18-27 iulie are loc Festivalul de Teatru în aer liber. 12 piese de teatru independent, interpretate de actorii de la Godot, Mignon, Teatrul de pe Lipscani. Intrarea este liberă iar mai multe detalii găsiţi pe site-ul suntpe.promenada.ro. (Stela Giurgeanu)
● În clubul La Scena se joacă Fata cu cărămida-n gură de Theo Herghelegiu. E un spectacol amuzant despre lumea mai puţin amuzantă în care trăim. Detalii pe lascena.ro. (Matei Martin)
● Probabil nu v-aţi imaginat niciodată c-o să citiţi un text despre un scoţian nebun care răscoleşte apele Norvegiei în căutarea aricilor de mare. Doar că „Rise of the Sea Urchin“ e atît de bine scris, încît ar fi păcat să rataţi un asemenea text. Îl găsiţi pe http://www.smithsonianmag.com/science-nature/rise-sea-urchin-180951859/?all. (Luiza Vasiliu)
● Restaurantul Kokett, din Cîmpulung Muscel (care e, de fapt, şi pensiune): o curte frumoasă, cu multe flori; mîncare bună, multă şi ieftină. (Iaromira Popovici)
● Între 23 şi 27 iulie, dacă sînteţi într-o dispoziţie horror sau fantastică, nu rataţi a treia ediţie a Festivalului Lună plină, la Biertan. Pe lîngă proiecţiile filmelor din competiţie (în Grădina Melies, Cinema Vertigo şi Sala Karloff) vor fi şi evenimente speciale: Focus România – şapte scurtmetraje de gen din ultimii doi ani, Educatiff Fantastic, petrecerile nocturne de la terasa La Ţăruş, atelierele fantastice cu vînătoare de fantome şi tunelul groazei, plus Biblioteca fantastică de la Biertan – work in progress – adică donaţi o carte şi primiţi un cocktail „Luna plină“ la schimb. (Adina Popescu)
● „Scriitorii, cel puţin cei care riscă într-adevăr, care sînt dispuşi s-o încaseze şi să-şi frîngă gîtul, au multe în comun cu o altă specie de singuratici – tipii care îşi cîştigă traiul jucînd biliard şi cărţi. Mulţi m-au crezut nebun pentru că mi-am petrecut şapte ani cutreierînd cîmpiile din Kansas; alţii au respins întregul meu concept de roman nonfictiv, pe care l-au declarat nedemn de un scriitor serios. (…) Da, a fost exact ca un joc de pocher cu miză mare; timp de şase ani chinuitori, n-am ştiut dacă am sau nu o carte. Am trăit atunci veri lungi şi ierni îngheţate, dar am continuat pur şi simplu să împart cărţile, să-mi joc mîna cît puteam mai bine. Apoi s-a dovedit că aveam o carte.“ (Truman Capote, fragment din Prefaţa volumului Muzică pentru cameleoni, Editura Polirom, 2009). Textul e datat 1979. La mine, vara asta e Capote. (Ana Maria Sandu)
● Încă un excelent articol semnat de Tom Wilson în numărul pe iulie al revistei ELLE: „Pop-ul a vorbit chiar de la început despre shopping, sex şi maşini. Asta e şmecheria lui: culege plăcerile limitate pe care ni le oferă formala societate industrială, transformînd banalitatea lor într-o chestiune transcendentală... Problema muzicii de azi nu e dată de faptul că e idioată, ci că nu e destul de idioată. Oamenii de marketing trebuie să crească potenţiala audienţă pentru produsele lor, iar asta înseamnă să apeleze la comportamentul consumerist al mamelor şi taţilor săriţi de 30 de ani (adolescenţii nu au suficiente resurse pentru a fi o piaţă viabilă). Dacă pop-ul modern ar fi targetat de către adolescenţi, ar fi de un milion de ori mai deocheat, de un milion de ori mai idiot, de un milion de ori mai amuzant.“ (Marius Chivu)