Lente şi şotron, Gaudeamus, Funky Synthesiser Volume II
● Vineri, 20 noiembrie, dacă mergeţi cu copiii la Tîrgul de carte Gaudeamus, ei pot participa la cîteva „ateliere creative şi lejere“, la standul Editurii Arthur – cum ar fi un atelier de poezie cu Florin Bican, un altul de bandă desenată cu Alexandru Ciubotariu – şi pot învăţa „cum să-şi tuneze calul năzdrăvan“, împreună cu ilustratorul Mircea Pop. Iar sîmbătă, la ora 12, se lansează Cui i-e frică de computer – juniorii, o colecţie de texte scrise de copii talentaţi, cu vîrste între 10 şi 16 ani. (Adina Popescu)
● Noul Lente – Lente şi şotron, de pe Pache: într-o fermecătoare casă veche, cu feluri noi de mîncare, băuturi noi şi multe, multe jocuri. (Iaromira Popovici)
● Festivalul Naţional Studenţesc de Teatru Absurd „Eugen Ionesco“, Casa de Cultură a Studenţilor, Bucureşti, 21-23 noiembrie. Spectacole ale trupelor din Alba Iulia, Craiova, Iaşi, Petroşani, Timişoara şi Bucureşti. (Stela Giurgeanu)
● Cu sau fără legătură cu înghesuiala la secţiile de votare din Spania, din Italia, din Austria, din Germania sau de aiurea: citiţi romanul lui Dan Lungu – Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu (Editura Polirom, 2014). O să găsiţi aici, în cîteva poveşti ficţionale, realitatea usturătoare a celor care pleacă la muncă în străinătate, dar rămîn mereu cu un picior, cu mintea, cu sufletul în România. (Matei Martin)
● Eram deja matur cînd am aflat, absolut întîmplător, că una dintre muzicile care-mi marcaseră copilăria fusese compusă de un român pe nume Adrian Enescu şi se găsea pe un disc numit Funky Synthesiser Volume II, scos în 1984 de Electrecord. Ca şi în cazul altor piese (instrumentale) de la Pink Floyd, Emerson Lake & Palmer, Genesis, Vangelis sau Isao Tomita, pe care le auzeam cine ştie cum la radio sau pe care le ascultam compilate de-a valma pe benzi de magnetofon pe care nu scria nimic, am crescut cu muzica electronică a lui Adrian Enescu, fără să ştiu identitatea autorului ei. Pentru mine, reeditarea acestui disc acum, la A&A Records, cu titlul Funky Synthesiser 2.0 este, simbolic vorbind, o mare reîntîlnire. Pentru istoria muzicii româneşti, acest disc (completat acum cu piesele care n-au încăput pe discul de vinil din 1984) este un capitol întreg – recuperat, omagiat, repus în drepturi. Aş spune chiar că reeditarea este la fel de importantă ca prima apariţie. Too funky to get old! (Marius Chivu)
● „Vrem ca acest festival să fie un reper pentru drumul dificil, dar absolut necesar pe care îl are de parcurs teatrul vizual şi de animaţie românesc“ – a declarat Călin Mocanu, directorul Teatrului de Animaţie Ţăndărică, preşedinte ASSITEJ România şi UNIMA România, în debutul celei de-a zecea ediţii a Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie „Spectacole de colecţie“. Desfăşurată pînă pe 23 noiembrie, ediţia de anul acesta include peste 60 de evenimente, trupe şi profesionişti din 8 ţări invitate (Austria, Belgia, China, Croaţia, Grecia, Franţa, Italia, Spania) şi 14 teatre şi proiecte independente româneşti (Arad, Alba Iulia, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Ploieşti) – spectacole, dar şi activităţi conexe (workshopuri, conferinţe, lansări de carte), adresate atît copiilor, cît şi adulţilor, profesioniştilor şi iubitorilor de teatru vizual în general. Aşadar, o invitaţie de a pătrunde în lumea visului şi a magiei... Cu mic, cu mare. (Ruxandra Mihăilă)
● Dacă vă bate gîndul să scrieţi o carte sau doar v-aţi întrebat uneori de ce unii autori reuşesc să fie publicaţi, şi alţii nu, poate n-ar fi rău să citiţi ghidul semnat de Howard Mittelmark şi Sandra Newman, Cum să nu scrii un roman (Baroque Books & Arts, 2014, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu). E amuzant, inteligent şi face puţină lumină în această lume întortocheată şi plină de capcane care e literatura. (Ana Maria Sandu)