Ioan Es. Pop, Top Gear și Gluma rusească

●  În Orizont-ul timişorean (nr. 3/ 2010), Ioan Es. Pop, cel ieşit din Ieud pînă pe Pantelimon, acordă un interviu de o mare vigoare lui Eugen Bunaru, în care fixează, de la bun început, că speră „să nu devin clasic nici mort“, pentru a încheia memorabil: „Incompatibilitatea poetului cu lumea se datorează neputinţei lui de adecvare la aceasta, nu excesului său de orgoliu“. Într-o pagină alăturată, un poem de o sumbră densitate, căutînd divinul pînă şi într-o sticlă de vin, garantează adevărurile interviului. (Radu Cosaşu)

●  Discovery Channel a reluat, în fiecare luni, de la ora 23, seria Top Gear, cea mai inteligentă, mai iconoclastă, mai amuzantă (doar e umor britanic, probabil cel mai bun din lume!), mai stilată şi mai culturală emisiune dedicată vreodată maşinilor (deh, producţie BBC!). Plus trio-ul de prezentatori format din sarcasticul Jeremy Clarkson, charismaticul Richard Hammond şi bonomul James May. Eu am făcut o dependenţă de ei: îi citesc pe net, le-am cumpărat cărţile, am memorat replici şi fraze de-ale lor. Şi nici măcar nu-mi plac maşinile. (Marius Chivu)

●  Dragoş Ghiţulete, Gluma rusească (Editura Cartea Românească, 2010). O cronică literară a tranziţiei postcomuniste în care personajele sînt oameni desfiguraţi, cu minţile deformate şi temperamente dezechilibrate. Autorul face slalom printre nonsensurile acelor vremuri şi reuşeşte să ajungă la linia de finiş învingător: povestind, înţelege mai mult. Citind această carte, o să înţelegem şi noi mai mult din istoria ultimilor 20 de ani. (Matei Martin)