Invisibilia, Victor Brauner, „Roşia Montană. Istoria obiectelor“

5 februarie 2015   DILEMA VECHE VĂ RECOMANDĂ

(Fundaţia „Gellu Naum“, 2014, cu peste 200 de reproduceri alb-negru şi color). Este a treia carte despre Victor Brauner publicată de Mihaela Petrov în ultimii ani (după

şi

). Cu aceasta, cine vrea să ştie cu adevărat ceva despre Brauner are de unde afla. (Mircea Vasilescu) 

● O veste extrem de bună pentru toţi cei interesaţi, în vreo formă sau alta, de cinema. În 2014, UNATC Press şi Atelier de Film, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al Uniunii Cineaştilor din România, au iniţiat un proiect de traducere în limba română a unor cărţi esenţiale de cinema. Primele două volume publicate sînt

de André Bazin, vol. 1  (tradus din limba franceză de Andreea Raţiu) şi

de Robert Bresson (tradus din limba franceză de Iulia Gorzo). Au apărut de curînd şi se dau ca pîinea caldă. (Ana Maria Sandu) 

● Între 6 şi 22 februarie, la Muzeul Ţăranului Român, expoziţia „Roşia Montană. Istoria obiectelor“. Obiecte felurite, obiecte uitate prin poduri sau pivniţe, altele utilizate zi de zi; obiecte obişnuite, caracteristice unor ocupaţii, unui mod de viaţă; obiecte profane sau de cult, obiecte memoriale, împreună cu mărturiile deţinătorilor despre însemnătatea lor. Aceste obiecte expuse aparţin locuitorilor din Roşia Montană. Expoziţia se desfăşoară în cadrul Zilei Roşiei Montane, un eveniment al Campaniei „Salvaţi Roşia Montană“. Recomand şi pentru că prefer arta, sub oricare dintre formele ei, protestului. (Adina Popescu) 

de Bogdan Ghiu (editura Tact, 2014). E una dintre cele mai viguroase tentative de decriptare a artelor contemporane şi o fabuloasă cronică a prezentului. Bogdan Ghiu a demontat şi a reasamblat pe „linia de producţie“ cele mai interesante fenomene din artele vizuale româneşti post-’89. (Matei Martin) 

noul volum semnat de Valentina Sandu-Dediu (Editura Humanitas). Eseuri foarte interesante, cu o scriitură limpede şi frumoasă, despre interferenţele muzicii cu alte domenii. Sau, cum spune chiar autoarea, octave cîntate „pe clapele alb-negre ale realităţii“. (Mircea Vasilescu) 

, cam cel mai bun lucru pe care poţi să-l asculţi în momentul ăsta în materie de podcast-uri. Un proiect marca NPR, despre puterea invizibilă a gîndurilor asupra noastră, plus cîteva poveşti halucinante, cu orbi care văd sau şerpi care simt frica oamenilor. Îl găsiţi (gratis) aici:

. (Luiza Vasiliu) 

● „Prin tot ce facem, prin fiecare linie sau tuşă de penel, prin fiecare boţ de lut modelat, prin fiecare duct săpat de dăltiţă ori de ac în placa de cupru sau prin fiecare frază dintr-o cronică plastică, trebuie să ne gîndim şi să-l preamărim pe Aman, părintele nostru, al tuturor plasticienilor şi teoreticienilor bucureşteni şi români, pentru că el a fost acela ce ne-a pus aceste instrumente în mînă şi a creat bazele instituţionale pentru educaţia artistică superioară“ – afirmă criticul de artă Adrian Silvan Ionescu în preambulul la volumul, recent apărut, care încheie practic seria de lucrări-sinteză dedicate aniversării a 150 de ani de fiinţare a Şcolii româneşti de Arte frumoase. Rezultat al unei activităţi prodigioase, volumul colectiv

însumează nume de referinţă în domeniu (Adina Nanu, Corina Popa, Ruxandra Dreptu, Dinu Giurescu, Răzvan Theodorescu, Corina Cimpoeşu, Ileana Pintilie, Ioana Vlasiu, Ruxanda Beldiman, Manuela Cernat, Ioana Beldiman, Doina Lemny, Adrian Guţă, Ruxandra Demetrescu, Olivia Niţiş, Cătălina Macovei, Cristian Robert Velescu, Virginia Barbu ş.a.), ce refac traseul de har şi de muncă, într-o lume care de multe ori îşi scrijeleşte numele în capodopere de tăcere şi devoţiune. Cartea purtînd sigla UNARTE 2014, apărută la Editura Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, este, la rîndul ei, o probă de măiestrie şi slujire întru frumos. (Ruxandra Mihăilă) 

Mai multe