Grossman & Bukowski

● David Grossman, Pînă la capătul pămîntului (traducere din limba ebraică de Ioana Petridean, Polirom, 2012). Lungul drum al unei israelience, după ce şi-a condus unul dintre fii la oaste, gata să plece spre frontul din Liban. Lungul drum al angoasei materne pînă la obsesia morţii. Grossman – ca şi Oz – nu împarte lumea aceea în buni şi răi, nu ţine cu unii împotriva celorlalţi, nu are „soluţii“, nici iluzii, nu urăşte decît războiul acela dintre două adevăruri la fel de îndreptăţite. Unul dintre acei romancieri – nu chiar foarte mulţi – pe care putem conta. (Radu Cosaşu)

● Dacă v-a priit Şunca pe pîine, atunci vă recomand şi Hollywood (traducerea Cristina Ilie, Editura Polirom) romanul aceluiaşi Henry Chinaski prin care Charles Bukowski (scriitorul meu favorit dintre beatnici) îşi povesteşte aventurile de scenarist de la sfîrşitul anilor ’80. Veţi recunoaşte cîteva personaje hollywoodiene, dar nu uitaţi că citiţi o operă de ficţiune. Totuşi… (Marius Chivu)