Eseu despre orbire, Teatrul Nottara, „Culese din Balcani“

2 noiembrie 2016   DILEMA VECHE VĂ RECOMANDĂ

● José Saramago, Eseu despre orbire (Editura Polirom, 2013, traducere de Mioara Caragea), pentru că e înfricoșătoare și minunată. Pentru cînd ni se pare că vedem bine și pentru cînd se blurează totul în jurul nostru. Și, mai ales, pentru că natura umană nu se schimbă. (Ana Maria Sandu) 

● La Humanitas a apărut traducerea în românește a ediției capodoperei Ingeniosul hidalg Don Quijote de la Macha pe care Arturo Pérez-Reverte a realizat-o în 2014, la cererea Academiei Regale Spaniole. Este vorba despre o reducție a imensului op, astfel încît să fie perfect accesibilă elevilor, dar și acelor contemporani care ar vrea să se întîlnească cu Don Quijote, dar se simt descurajați de complexitatea lecturii totale, enervantă pentru omul „SMS & Facebook“. Traducerea este realizată de Sorin Mărculescu, eminentul hispanist care a realizat, în 2004, traducerea integrală a opului lui Cervantes, îmbogățind astfel cultura română cu o nouă și excelentă traducere, după cea deja clasică, din 1965, a lui Ion Frunzetti și Edgar Papu. (Sever Voinescu) 

● Între 4 și 6 noiembrie, la Muzeul Țăranului Român (Cinema și Clubul Țăranului), a doua ediție a Festivalului de film documentar „Culese din Balcani“. Peste 30 de filme documentare, Ziua Țuicii, Taraful de la Mîrșa și nea Vasile, tururi prin arhiva de imagini a MȚR, dezbateri cu antropologi, etnologi și regizori. Un eveniment dedicat în primul rînd antropologiei vizuale și modului în care ea se adresează publicului larg. Intrarea este liberă. (Adina Popescu) 

● Recentul Două lozuri. Regia: Paul Negoescu. În rolurile principale: Dorian Boguță, Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol. Spumos, scrîșnit, hazos... bine regizat și jucat. Un cadou autumnal pentru orice vreme/vremi... (Ruxandra Mihăilă) 

● Două lozuri (Paul Negoescu, 2016) – un film posibil, în ce mă privește, pentru viziunea asupra blocului-lume, pentru scena cu mașina vopsită și pentru cea cu autostopista Codruța (Irina Noapteș) și lașitatea masculină în desfășurare. (Iaromira Popovici) 

● Poate nu ați uitat că luna trecută s-a redeschis Teatrul Nottara de pe Magheru. Bulina roșie a fost dată jos. Cică o nouă expertiză a încadrat clădirea la clasa a II-a de risc seismic (înainte era la clasa I). Nu știu cum se schimbă clasele astea, sper că evaluarea s-a făcut într-un mod responsabil. Deși e încadrat la clasa a II-a de risc seismic, nu putem decît să sperăm ca acest teatru cu tradiție va monta cît mai multe piese de primă clasă, chiar cutremurătoare în sens artistic, nu și seismic. Și să-și regăsească spectatorii. (Andrei Manolescu)

Foto: adevarul.ro

Mai multe