Ceai la Vlaicu, KineDok, Desenul din covor
● Lîngă Palatul Bragadiru din Bucureşti e o terasă ascunsă vederii din stradă, într-o curte interioară. Se mănîncă binişor. Acum cîteva zile, acolo cînta un tip la saxofon. Atmosfera era excelentă şi muzica perfectă, chiar dacă saxofonistul repeta întruna doar cîteva teme. Le repeta bine. (Andrei Manolescu)
● Se lansează KineDok, un program de distribuţie alternativă a filmului documentar. Din iulie pînă în decembrie, KineDok merge prin ţară şi proiectează 12 filme din centrul şi estul Europei. Dacă locuiţi în Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Miercurea Ciuc, Oradea, Piatra Neamţ, Sfîntu Gheorghe, Tîrgu Mureş, Timişoara, sînteţi norocoşi, KineDok vine la dvs. în oraş. Catalogul de filme poate fi descărcat aici:
. (Luiza Vasiliu)
● Dacă n-aţi plecat încă în vacanţă, pe site-ul Metropotam găsiţi o listă actualizată cu zece dintre cele mai frumoase terase şi grădini de vară din Bucureşti. Aş mai adăuga pe listă încă patru locuri care îmi plac: Alandala – cu o atmosferă colorată şi creativă, Lokal – cu o curte verde, umbroasă şi aerisită, terasa de la Clubul Ţăranului, care mereu e în topurile mele de ieşit în oraş, fie vară, fie iarnă, pentru conversaţiile fermecătoare care se leagă doar aici, şi grădina de vară de la C.O.Ş., o oază care îţi reaminteşte de seri trecute de vară de pe terasele de la Neptun, cu recomandarea să nu mîncaţi aici, pentru că oamenii de ştiinţă mănîncă, se pare, extrem de raţional. (Adina Popescu)
● „Iubite cetitorule, pregăteşte-ţi raniţa, încinge-ţi centironul, potriveşte-ţi casca ori capela – toate virtuale, evident – şi, încolonat, alături de alţi camarazi interesaţi de trecut care au acum în mînă această carte, hai să mărşăluim împreună, înapoi, în timp, de la Cerna la Jiu şi Argeş, pe crestele Carpaţilor sau la Dunăre, ajutaţi de iconografia Războiului cel Mare pe care am adunat-o între aceste coperte“ – este invitaţia pe care Adrian-Silvan Ionescu ne-o adresează în debutul volumului
Institutul Cultural Român, 2014. O carte pe cît de bogată în imagini inedite, pe atît de elaborată la nivelul informaţiei. (Ruxandra Mihăilă)
● Am recitit
al lui Henry James după mulţi ani. Rămăsese în mintea mea ca o metaforă a scrisului. Acum am descoperit o poveste de-o frumuseţe şi o actualitate incredibile. Dramatism, ironie, nebunie, încercare disperată de a găsi explicaţii. Am continuat cu
care reia cumva tema din
, doar că o răsuceşte altfel. James te ţine captiv în casa doamnei Bordereau şi urmăreşti cu sufletul la gură încercarea nebunească a editorului de a găsi corespondenţa dintre ea şi iubitul din tinereţe, un important scriitor. De recitit, aşadar. (Ana Maria Sandu)
● Iulian Ciocan,
(Editura Polirom, 2015). Ar putea fi un roman politic. Sau un roman de anticipaţie. Sau o dramă. Sau cîte şi mai cîte. Noroc că autorul evită, la limită, toate încadrările, toate încătuşările. (Matei Martin)
● Dacă vă (mai) place realismul magic, v-au fascinat şi continuaţi să citiţi cărţile unor Alejo Carpentier, Miguel Ángel Asturias, Juan Rulfo (vi-l recomand!) sau Gabriel García Márquez şi vreţi să înţelegeţi mai mult din cărţile lor şi din acest fenomen literar, vă recomand substanţialul studiu al Rodicăi Grigore:
(Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2015). Nu vă speriaţi de titlul sec, eseurile dinăuntru (unde apare şi Borges în chip de
) sînt scrise prietenos şi oferă multă informaţie literară. (Marius Chivu)
● Ceai la Vlaicu, desigur, pe Aurel Vlaicu – încă un loc în centru unde poţi bea ceaiuri şi limonade bune într-o curte imensă şi plină de flori. (Iaromira Popovici)