De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia
Supărat că trebuie să plătească prea multe impozite pe avere şi venit în Franţa, actorul Gérard Depardieu s-a hotărît să se mute într-un orăşel din Belgia, un paradis fiscal. Plecarea sa a devenit miza unei dispute politice. Premierul Jean-Marc Ayrault l-a dat pe Depardieu ca exemplu negativ, arătîndu-l cu degetul ca pe un francez lipsit de sentimente patriotice, care se desolidarizează de concetăţii săi, care părăseşte ţara doar ca să nu plătească impozitele stabilite de lege. Dreapta a preluat imediat cazul, susţinînd că plecarea lui Depardieu e încă un eşec al politicilor fiscale aberante impuse de socialişti. Socialiştii au revenit, acuzîndu-i pe reprezentanţii dreptei că, dacă nu condamnă gestul lui Depardieu, încurajează „exilul fiscal“. În loc să se producă o dezbatere substanţială pe tema eticii şi fiscalităţii, s-a lăsat cu un scandal monstruos. Premierul a precizat că gestul lui Depardieu e „assez minable“, la care, actorul, jignit, i-a trimis cartea de identitate – semn că renunţă la cetăţenie – şi-o scrisoare deschisă în care îi explică, arţăgos, dar argumentat, că după ce că a plătit, în ultimii ani, impozite valorînd milioane de euro, după ce că a angajat zeci de oameni, după ce că n-a beneficiat de asigurarea de sănătate plătită statului francez, este înjurat de reprezentanţi ai statului.
Pentru socialişti, e un moment dificil. Căci Gérard Depardieu e un actor îndrăgit şi un om respectat, în ciuda ieşirilor publice uneori excesive. N-a fost niciodată un adversar deschis al stîngii, dar nici un mare simpatizant al dreptei. A făcut teatru pentru „elitişti“ şi cinema popular. Şi s-a îmbogăţit din asta. Despărţirea furtunoasă afectează în primul rînd reprezentanţii puterii, dar nu şi programul fiscal propus de socialişti – în care cei mai mulţi francezi cred în continuare cu tărie.
După cum anunţase deja încă din timpul campaniei electorale, preşedintele Franţei François Hollande vrea să introducă noi reglementări fiscale. Dacă se vor aplica, Franţa va ajunge una dintre ţările cu cele mai ridicate niveluri de taxare a bogăţiei din lume; oricum, va fi prima din Europa. Veniturile individuale de peste un milion de euro vor fi taxate cu 75%. Măsura e menită să reducă din deficitul bugetar al acestei ţări (încă) stabile, dar greu încercate de criza financiară mondială. Din partea celor înstăriţi se cere solidaritate cu săracii. Bogaţilor li s-a explicat că, în numele ideii de naţiune, trebuie să accepte să plătească mai mult. Un mesaj abstract, pe care puţini bogaţi îl înţeleg şi încă şi mai puţini îl aplică. Cine ar da de bunăvoie 75% din venit? Depardieu în nici un caz. „Poţi să te superi pe el dacă-şi ia banii şi pleacă?“ – se întreabă, nu fără o umbră de sarcasm, un editorialist de dreapta. Pînă la urmă, solidaritatea nu poate fi impusă cu forţa. Şi, mai ales, nu poate fi cerută cu argumente atît de fragile cum e echilibrul bugetar.
Şi, în definitiv, nu atît despre ajustarea bugetului e vorba, cît despre un mod simbolic de a îndrepta ceea ce, în ochii socialiştilor, e o mare nedreptate. Căci ce altceva decît egalitate mai pot promite socialiştii într-un stat precum Franţa, în care (aproape) toate revendicările sociale sînt deja respectate? Aşa că bogăţia trebuie pedepsită. Acesta ar fi, în accepţiunea lui Hollande, un „comportament etic“.
Gérard Depardieu nu e un caz unic, nici măcar un caz special. În ultimele decenii, zeci de artişti bogaţi au părăsit Franţa şi au plecat în ţările francofone învecinate, mult mai prietenoase cu oamenii bogaţi. Mulţi dintre cei rămaşi, totuşi, în Franţa, fac fel de fel de giumbuşlucuri ca să evite taxarea excesivă a veniturilor. Statul francez, la rîndu-i, tot încearcă să semneze diverse convenţii fiscale (cu Elveţia, cu Belgia) pentru „repatrierea“ banilor fugiţi de frica taxării. Fără prea mare succes, din păcate pentru stat şi din fericire pentru posesorii averilor. Care averi pleacă, odată cu cei care le-au făcut: Charles Aznavour, Johnny Hallyday, José Garcia, Gérard Depardieu. Etc.