Dacă e poezie în iulie e Bistritz!
La Bistriţa, anul acesta cel mai mult mi-a plăcut la Tăşuleasa (Piatra Fîntînele). O stare de bine m-a cuprins în acea după-amiază: să şezi rezemată de o buturugă pe o pajişte în soare, să te joci cu un căţel mic şi alb (asistent-şef la Tăşuleasa, după spusele managerului de proiect), să îl asculţi pe Attila Bartis vorbind despre viaţă, limbă, literatură, exil, în timp ce tu şezi în linişte pe o altă margine de buturugă, urmărind apusul soarelui, să fii înconjurată de prieteni dragi, să asculţi poeţi citind din propriile versuri, să stai în jurul focului şi, la miezul nopţii, să o asculţi pe Ada Milea cîntînd, să bei vin şi să asculţi tot felul de poveşti – iată cum se întrupează binele la şi pe lîngă Bistritz.
La fel de mult m-a bucurat însă şi drumul spre Bistritz, cu doi prieteni şi o maşină, pornind cu noaptea în cap, trecînd prin sate cu nume mustind de întîmplări sau parcă uitate de lume: Dumbrăvioara, Rotbav, Saschiz, Buneşti etc. Pe lîngă coline şi peisaje de un verde orbitor, căpiţe de fîn stufoase, pe stîlpi am numărat cam 20 de berze. Sîmbătă dimineaţa m-am întîlnit prin Bistritz cu vreo 20 de mirese, sau, cine ştie, m-am zăpăcit la numărătoare şi unora poate le-am socotit dublu rochiile înfoiate, din turnul bisericii evanghelice, singurul cu lift de la Viena pînă la Moscova. Din turn, în timp ce număram alte 9 turle de biserică, m-am întrebat dacă poate cele 20 de berze erau de fapt cumva legate de cele 20 de mirese şi dacă la Bistritz, de Sfîntul Ilie, nunţile aduc mai mult noroc. Ploaia caldă şi deasă, din acea după-amiază, belşug tot tre’ să le aducă.
La Bistritz m-am bucurat că am aflat şi eu ce înseamnă o ceteră, o contră şi o gordună şi, chiar dacă şi acum s-ar putea să le încurc, că sună bine mînuite de trio-ul tradiţional din Sîngeorz-Băi într-o sinagogă ştiu sigur. La fel de sigur cum ştiu ce bine sună muzica măiestrită de Ion Pop şi Grupul Iza.
Şi tot la Bistritz mi-am adus aminte ce bine sună poezia cînd e citită de cei ce o scriu, cînd e celebrată cu bucurie şi pusă la loc de cinste de oameni buni şi frumoşi ca Dan Coman, Ana Dragu, Marin Mălaicu Hondrari, Ana şi Camelia Toma, Gavril Ţărmure, Radu Vancu etc.
Şi fotografiei îi şade bine la Bistritz şi să îl asculţi pe Cosmin Bumbuţ şi Attila Bartis povestind cum s-a născut albumul Bumbata e şi ăsta motiv de bucurie şi înduioşare (mai ales dacă priveşti fotografiile şi citeşti unele versuri din el).
La Bistritz e bine să îţi începi ziua mîncînd pepene roşu din belşug, plimbîndu-te apoi pe pietonală admirînd ce eleganţi sînt oamenii la sfîrşit de săptămînă, e bine să-ţi cumperi cărţi de poezie în sinagogă (şi să te bucuri cînd şi alţii fac la fel) şi să le răsfoieşti deja în timp ce poeţii citesc din ele. Şi tot bine e cînd pleci să îţi umpli buzunarele cu bomboane Bucuria cumpărate tot de pe pietonală, să le duci departe împreună cu volumele de poezie, să îţi ţină de urît cînd ţi se face dor de Bistritz şi de casă şi să ştii să te întorci la anu’ să te umpli din nou de bine şi frumos.
Anca Fronescu este traducătoare. A iniţiat languages4literature.com
Foto: Karina Ciuruş
Citiţi aici un text despre festival scris de Adela Greceanu.