Cum se spune Gaudeamus în chineză
Peste 300 de edituri şi institute culturale, 800 de evenimente planificate şi mii de titluri – iată cifrele acestei ediţii a Tîrgului de Carte Gaudeamus. Invitat(ă) de onoare anul acesta a fost China. O ţară cît un continent, o piaţă de carte imensă şi o literatură care rămîne în mare parte necunoscută cititorilor din Occident. China e o ţară doar parţial liberă, o țară în care libera exprimare, deşi recunoscută, nu e garantată. În această ţară, în care cuvîntul „cenzură“ a fost eliminat din vocabularul oficial, există în continuare scriitori care nu pot să publice. La fel cum există şi o comunitate de autori în diaspora care scrie propria poveste, propria versiune asupra istoriei contemporane. China e o ţară a paradoxurilor, un stat comunist, cu o economie dirijată, dar situată pe primele locuri la nivel mondial, o cultură străveche aflată în relaţii destul de complicate cu Occidentul şi cu modernitatea.
● China este aşadar invitată de onoare la Gaudeamus după ce, în august anul acesta, şi România a fost invitată de onoare la Tîrgul de Carte de la Beijing. Obiectivul principal este o accelerare a schimburilor între cele două ţări, adică mai multe traduceri din română în chineză şi invers, mai multe cărţi traduse din chineză în română. Cum își gestionează schimburile culturale o țară în care editurile sînt întreprinderi de stat? Cum funcționează o piață a cărții cînd este controlată de o așa-numită Administraţie de Stat pentru Presă, Publicații, Radio, Film şi Televiziune direct subordonată Partidului? Care sînt șansele unor schimburi culturale autentice?
● Conceptul pavilionului chinezesc, selecția autorilor invitați, precum și programul general aparțin țării-invitate de onoare. Dacă designul standului și conceptul general oferă o imagine bună, modernă a Chinei, cărțile și autorii aleși ne oferă prilejul unei perspective asupra literaturii oficiale. Nu e puțin lucru, dar nu e suficient.
● La pavilionul de la Gaudeamus, organizatorii au rezervat un loc special pentru cartea președintelui Xi Jinping despre guvernarea Chinei. O carte tradusă deja în numeroase limbi străine. Dar oare cum funcționează un asemenea proiect editorial pe piața liberă? Cine ar da bani pe o carte de propagandă politică? Tot la pavilionul țării-invitate de onoare am descoperit și volumul autobiografic al președintelui Klaus Iohannis, Pas cu pas. Cartea a fost tradusă în chineză. La scurt timp după încheierea Tîrgului de Carte s-a aflat, grație unui articol publicat de HotNews, că e o versiune cenzurată. Din ediția chineză lipsesc cîteva pasaje în care autorul critica regimul Ceaușescu și comunismul în general. Editura Curtea Veche, unde a apărut inițial cartea, a transmis că editorul „a avut acordul editurii noastre pentru adaptarea ediției în limba chineză potrivit politicii editoriale a părții care a contractat drepturile de autor“. Cenzura e împachetată frumos în „politică editorială“ și primește „acordul“. Cenzura e doar adaptare.
● Yu Hua este unul dintre cei mai apreciați autori chinezi, atît în țara sa, cît și în lumea occidentală. Cărțile sale au fost traduse în peste 30 de limbi. Versiunea românească a romanului său În viață a apărut la Editura Humanitas. Yu Hua e și autor al unor articole de opinie în The New York Times. A spus, într un interviu, că „în ciuda a ceea ce se tot spune prin Occident, scriitorii au toată libertatea să scrie ce vor“. Apoi, același Yu Hua a mai adăugat: „Nu poți înțelege cu adevărat China dacă nu ești chinez“. N am putut să-l contrazic.
● O foarte bună prezență de spirit a avut editura Polirom, care și-a adaptat programul de la Gaudeamus la realitățile chinezești de pe teren. În sensul că a pregătit un program special cu cîteva cărți despre China din portofoliul propriu. Printre altele, editura a prezentat O istorie a Tibetului, de Sam van Schaik, Întoarcerea în Tibet, de Heinrich Harrer, Republica Populară a Amneziei. Tiananmen 1989, de Louisa Lim și Oamenii-șobolani. În subteranele interzise ale Chinei, de Patrick Saint-Paul. La Tîrgul de Carte, cel mai bun răspuns la cenzură și autoritarism e tot o carte.