Cum ne-am transformat cu toții într-un poem
Între 15 şi 17 septembrie, Centrul Cultural Interetnic Transilvania a organizat, alături de Consiliul Judeţean Sibiu, cea de-a VIII-a ediţie a Colocviilor Transilvania, dedicate în acest an poetului şi traducătorului Mircea Ivănescu. Printre invitaţi s-au numărat cîţiva dintre cei mai importanţi poeţi români de azi, pisicîinele Benone şi „mai multe obiecte sufleteşti“.
Înainte să mă urc în autocar, o doamnă l-a întrebat pe şofer: „Pot să iau şi motanul cu mine? E blînd, să ştiţi, nu face deranj“. Motanul mîrîia cumplit din cuşca lui de călătorie, iar şoferul, atît de amabil cît poate să fie un şofer care pleacă din autogara Militari, a răspuns: „Luaţi-l doamnă, doar n-o să-l lăsaţi la bagaje“. Asta a fost partea cu „pisi“ din pisicîine, animal fantastic inventat de Mircea Ivănescu, „care pe cîmpul heraldic / se exprimă prin laba ridicată spre cerul baltic / şi prin gestul cozii înălţate într-un întortocheat / tirbuşon“. Cîinele ne aştepta la Sibiu.
Tot la Sibiu ne aşteptau şi organizatorii, Radu Vancu şi Dragoş Varga, cu nişte zîmbete lungindu-se pe feţele lor bonome mai departe chiar decît Canalul Suez. Era joi după-masă, dar imediat cum am pus piciorul pe Pietonală, am priceput că la Sibiu e mereu duminică dimineaţă şi că, vrei nu vrei, acolo îţi intră pe sub piele un aer de linişte de care nu mai scapi pînă te-ntorci la Bucureşti. Şi aşa, umflaţi de linişte, am mers la Biblioteca Astra, unde a avut loc deschiderea oficială a Colocviilor. Ediţia de anul acesta urma să fie o ediţie omagială, dedicată lui Mircea Ivănescu, una dintre cele mai semnificative prezenţe poetice din literatura română a ultimelor decenii. În plus, ne-a spus Radu Vancu, ar fi minunat dacă, pînă la finalul festivalului, ne-am transforma cu toţii într-un poem de Mircea Ivănescu. Şi aşa a fost.
Au contribuit la transformarea noastră cîteva lecturi de poezie excelente, o discuţie aşezată, doctă şi amicală despre „Mircea Ivănescu. Poetul, traducătorul, omul“, lansările a două dintre cele mai bune volume de poeme apărute anul acesta (Motocicleta de lemn, de Ştefan Manasia, şi La două zile distanţă, de Marin Mălaicu-Hondrari, ambele la Editura Charmides – se găsesc în reţeaua Librăriilor Humanitas) şi ediţia cu numărul 44 a Clubului de lectură „Institutul Blecher“. Toate au avut loc în subsolul Librăriei Humanitas din Sibiu, un adăpost numai bun pentru poezie. Au citit, în cele trei zile de festival, fiind întrerupţi numai de aplauze sincere sau de tăceri şi mai şi, Ştefan Manasia, Andrei Bodiu, Octavian Soviany, Nora Iuga, Marin Mălaicu-Hondrari, Ioan Radu Văcărescu, Rita Chirian, Dumitru Chioaru, Ana Dragu, Teodor Dună, Claudiu Komartin, Alexandru Muşina, Miruna Vlada, Florin Partene, O. Nimigean, Radu Niţescu. Şi atunci cînd lecturile sînt cu adevărat bune, iar publicul ştie s-asculte, se-ntîmplă ceva între poet, poem şi ascultător, o apropiere firească şi o „înţelegere drept în inimă“ (după titlul uneia dintre cărţile Adelei Greceanu). Dacă aş fi mai puţin leneşă, aş înfiinţa o firmă de turism poetic. În iulie vă oferim un sejur la festivalul „Poezia e la Bistriţa“, în septembrie un all-inclusive la Sibiu, cu îngheţată nelimitată pe Pietonală şi-un mic-dejun colosal la cafeneaua Universităţii. (Cîinele a apărut în timpul lecturilor de sîmbătă după-masă, sub forma unui ogar persan cu botul alungit, care-a moţăit cuminte în timp ce poeţii îşi vedeau de-ale lor.)
În final, chiar s-a făcut duminică dimineaţă la Sibiu, iar Claudiu Komartin a prezentat cele mai noi apariţii de la Casa de editură Max Blecher şi a moderat clubul de lectură „Institutul Blecher“. Nora Iuga a alcătuit un fermecător parcurs prin propria poezie (cine-o cunoaşte pe Nora ştie că „fermecător“ e cuvîntul care i se potriveşte cel mai bine), iar Veronica D. Niculescu a citit „Sîmburi“, o proză scurtă, fragilă şi crudă, care a readus în discuţie situaţia extrem de precară a prozei scurte la noi. Ştiaţi că editorii refuză să publice genul scurt pentru că, cică, nu s-ar vinde? Poate n-ar strica să organizăm o zi internaţională care să se cheme „Cere-i librarului tău (multe, multe) cărţi de proză scurtă şi de poezie“. Şi librarul l-ar trage de mînecă pe editor, care-ar pricepe că e timpul să iasă de sub vraja romanului. Dar asta e o discuţie pe care, cu voia dvs., o vom purta altă dată.
Premiile Revistei Transilvania 2011
Premiul Opera Omnia - Nora Iuga
Premiul pentru proză (Viaţa lui Kostas Venetis, Cartea Românească, 2011) - Octavian Soviany
Premiul pentru poezie (La două zile distanţă, Charmides, 2011) - Marin Mălaicu-Hondrari
Premiul pentru poezie (Motocicleta de lemn, Charmides, 2011) - Ştefan Manasia
Premiul Semper Poesis - Claudiu Komartin