Coranul pe gratis
„Superangebot“ e, probabil, unul dintre cuvintele preferate ale germanilor. Cînd îl văd scris pe o vitrină sau deasupra unui raft în magazin, nemţii aproape că uită ce-i disciplina şi se îmbulzesc, zgomotos, să pună mîna cît mai repede pe marfa vîndută la preţ de nimic. Un singur cuvînt are o putere de seducţie mai mare: superlativul în materie de vînzări e „gratis“. Mai mult de atît nu se poate. Cînd e „Superangebot“ la şosete de bumbac, la roşii import Italia sau la becuri ecologice – chestii utile, pe care oricine ar trebui să le aibă prin casă –, oamenii se calcă în picioare. Cînd se dă ceva pe gratis, e şi mai şi, chiar dacă ce se dă nu face neapărat trebuinţă.
A trecut o lună de cînd a început campania „Citeşte!“. O organizaţie islamică a anunţat că vrea să distribuie gratuit în Germania 25 de milioane de exemplare ale Coranului. Cîte o carte pentru fiecare gospodărie. Populaţia Germaniei se ridică la 82 de milioane de locuitori. Conform estimărilor, cam trei milioane ar fi musulmani. Acţiunea „minoritarilor“ nu a trecut neobservată. Nici nu avea cum, căci ea îi viza direct pe majoritari, adică pe creştini. Lansată de Paşte, în cîteva oraşe mari, cu standuri de carte amplasate pe străzile comerciale, campania a făcut ceva vîlvă la început (normal, doar se dădea ceva pe gratis!), apoi scepticismul oamenilor i-a lăsat pe activişti cu cărţile pe tarabă. Oamenii politici interveniseră cu virulenţă împotriva acestei „campanii agresive“ (după cum au numit-o), reprezentanţi ai SPD, CDU şi verzii şi-au dat mîna şi s-au unit împotriva împărţirii Coranului în toate casele germane. „Europa e ameninţată de Islam“, au cîntat, cu toţii, în cor. Misionarismul islamic e văzut ca un pericol pentru Germania şi pentru Europa...
Anul trecut, Uniunea Evanghelică a împărţit, la nivel mondial, două Biblii pe secundă. 20 de milioane de Biblii au fost donate numai în Germania – printre altele, elevilor, deţinuţilor, bolnavilor din spitale, membrilor diverselor organizaţii umanitare etc. Nimeni nu a avut nimic de obiectat cînd s-a dat Biblia pe gratis. Nici măcar reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale democratice, laice, care promovează libertatea individuală – altminteri destul de zgomotoşi – nu au comentat. Într-o ţară liberă, oricine are destui bani poate să tipărească şi să ofere orice carte, cui vrea: dreptul la liberă exprimare garantează inclusiv circulaţia liberă a operelor literare. Aşa este, însă totul depinde de perspectivă şi... de conţinut, spun reprezentanţii guvernului. Coranul ar fi nedemocratic şi, prin urmare, anticonstituţional. În plus, acţiunea „Citeşte!“ ar fi iniţiată de o grupare salafistă, adică de nişte fundamentalişti care propovăduiesc o lectură literală a cărţii sfinte şi a sharia, legea islamică. Acţiunea, au spus serviciile secrete, ar fi orchestrată din Siria, de nişte organizaţii dubioase. În plus, împărţirea gratuită a Coranului ar fi doar un pretext; de fapt, s-ar încerca recrutarea de personal pentru diverse acţiuni ale organizaţiilor islamiste.
Ce-i drept, nici măcar în rîndul comunităţii islamice din Germania nu a existat un consens cu privire la acţiunea „Citeşte!“. Mulţi imami au susţinut că, împărţit pe gratis, la colţul străzii, Coranul va ajunge, de fapt, maculatură: va fi cel mult răsfoit, dar nu preţuit. Cartea sfîntă nu-i flyer publicitar! Ea trebuie oferită doar celor interesaţi.
Partea bună în această acţiune e că cei care vor citi Coranul îşi vor putea da seama, probabil, că fundamentalismul islamic e reprezentat doar de mişcări minoritare şi izolate şi că aşa-zisul pericol islamic e mai degrabă o născocire a celor care nu au habar despre Islam. O treime dintre Europeni se simt ameninţaţi de Islam – se afirmă într-un studiu recent. Misionarismul concurenţial n-ar face decît să deschidă oportunităţi de dialog public. Şi acesta ar fi foarte util, mai ales în Germania de azi, unde trăiesc trei milioane de musulmani. Poate că Islamul nu e o componentă a culturii germane. Însă turcii şi musulmanii în general fac parte din civilizaţia actuală a Germaniei şi a Europei.