Circuitul banilor şi circulaţia informaţiei

Tirajele ziarelor naționale generaliste sînt în cădere liberă. Și tabloidele scad, dar nu chiar atît de abrupt. S-a menținut destul de bine audiența unor cotidiane locale. Dar, una peste alta, presa scrisă e o prezență tot mai slabă. E o problemă structurală a sectorului: distribuția de presă e depășită. Numărul chioșcurilor de ziare a scăzut vertiginos, există dezechilibre importante în modul în care acestea acoperă teritoriul. Există sate sau chiar orașe mai mici în care nu se găsește nici un chioșc de presă. În plus, rețeaua de difuzare e compusă din tot felul de firme și firmulițe care lucrează mai mereu la limita falimentului: redacțiile își recuperează greu (și rar) banii pe publicațiile vîndute. Dincolo de asta, mai e și problema pieței de publicitate, care a scăzut, și ea, pe fondul crizei din ultimii ani. În plus, puținii bani puși la bătaie de publicitari se împart ine­gal: cei mai mulți merg spre televiziuni – dar sînt insuficienți pentru a acoperi costurile de funcționare. 

Ce legătură au toate acestea cu libertatea de exprimare? Care e legătura între bani și presa corectă? Dacă banii (sau sursa lor) pot să dicteze uneori direcția editorială, respectiv ce apare sau ce nu apare în ziar, absența banilor influențează acuratețea informației; cînd nu ai resurse,  nu poți angaja jurnaliști competenți și suficient de numeroși. Instituţiile de presă din România funcţionează la limita subzistenţei. Deprofesionalizarea jurnaliştilor e doar unul dintre efectele crizei. Celălalt e riscul tot mai mare de corupţie în rîndul redacţiilor. 

Raportul FreeEx al Agenției de Monitorizare a Presei Active Watch pentru 2015-2016 descrie aceste carențe. Cercetarea realizată anual de Active Watch urmărește abuzuri și amenințări asupra jurnaliștilor, evoluții în mediul de afaceri, precum și schimbări legislative care afectează profesia. Ea se bazează pe informații din presă și pe observația directă a realizatorilor. Structura raportului s-a închegat în timp, ea devenind tot mai previzibilă. Inprevizibile sînt, în schimb, observațiile și, mai ales, cazurile prezentate.

Un efect al condițiilor precare de pe piața presei: de vreme ce întreprinderile de presă nu mai aduc profit, ele sînt folosite de patronii lor – care, adesea, au interese politice și economice – doar ca instrumente de influență. Întreprinderile de presă au devenit active tranzacționate între moguli și/sau diverși oameni politici în niște afaceri care n-au nici o legătură cu presa. De pildă, un cotidian important, cîndva un titlu de referință, a fost oferit drept mită unui politician acuzat de corupție – susține un rechizitoriu al DNA. Evenimentul zilei – despre acest ziar e vorba – a schimbat patronul într-o afacere mult mai încurcată, care miroase, de la o poștă, a politică urîtă. Dar asta nu e tot. Mulți patroni de presă sînt anchetați pentru corupție și/sau evaziune fiscală, unii dintre ei trecînd și prin arestul preventiv. Faptul că ziarele și televiziunile s-au transformat într-un soi de bîtă (sau, poate, zăhărel) în războaie de putere și influență o arată felurite dosare DNA care demonstrează mecanismele prin care oameni politici hotărăsc asupra conținutului editorial al publicațiilor pe care le controlează direct sau prin oameni de afaceri interpuși (nu e de mirare, de pildă, că anumite materiale sau informații de interes care vizau plagiatul fostului ministru al Internelor Gabriel Oprea nu au apărut în unele ziare).

Raportul Active Watch mai arată că jurnaliști incomozi au fost îndepărtați din redacții, și avertizori de integritate – supuși unor campanii de denigrare de către publicații controlate de cei vizați de ancheta jurnalistică.

În fine, „apropierea anului electoral a generat o adevărată competiție în mediul politic în vederea sprijinirii televiziunilor greu lovite de criza financiară și de problemele penale ale patronilor.“ A fost pregătită o lege care să subvenționeze televiziunile private. Încă nu se cunosc normele de aplicare. Între timp, televiziunea publică, aflată în evidente dificultăți financiare, încă așteaptă o soluție: fie un proces de insolvență, fie o reformă „de la zero“.