Ce este exilul?
România literară, Nr. 24 (17.06-23.06)
Editorialul lui Nicolae Manolescu reia tema colocviului din cadrul Festivalului „Zile şi Nopţi de Literatură“ de la Neptun de anul acesta: „Ce este exilul?“.
"Exilul a fost rodul epocii în care au apărut şi s-au stabilizat statele naţionale. El s-a datorat apariţiei frontierelor dintre state. În Evul Mediu, circulaţia oamenilor fiind mult mai puţin restricţionată politic, n-au existat exilaţi propriu-zişi. Exilul, în sensul actual, n-a început cu Ovidius, cum se crede. Din două motive. Unul este că trimiterea poetului latin la Tomis de către Augustus nu s-a făcut pentru raţiuni de stat, iar al doilea este că Ovidius a fost expediat din centrul lumii epocii lui spre periferia ei, invers deci decît în timpurile moderne. În fond, Ovidius a fost expediat în Gulag, nu exilat. Primii exilaţi români pot fi consideraţi Dimitrie Cantemir şi Ion Neculce, la începutul secolului XVIII, şi ei ilustrează destul de bine paradigma dublă şi contradictorie a exilului. După victoria turcilor asupra ruşilor din 1711 de la Stănileşti, pe Prut, Cantemir şi-a aflat în Rusia lui Petru cel Mare o patrie şi o limbă (de fapt, mai multe) care au făcut dintr-un domnitor efemer pe tronul Moldovei una din marile personalităţi internaţionale ale veacului său. Neculce a ţinut cu tot dinadinsul să se repatrieze, rugîndu-se umil de domnitorii care i-au succedat pe tron lui Cantemir, al cărui consilier a fost şi împreună cu care a plecat în exilul petersburghez, să-i îngăduie să revină în Moldova. Şi-a scris opera abia după ce s-a văzut acasă. (…)
Rămîne totuşi o întrebare. Vă amintiţi vorbele lui Marmeladov, personajul dostoievskian din Crimă şi pedeapsă: fiecare om din lumea asta trebuie să aibă un loc unde să se poată duce. Se prea poate ca scriitorul să nu fie cruţat de această nevoie. N-are importanţă dacă va tînji după patrie şi după limba maternă sau după o altă ţară şi o altă limbă. E de prevăzut că patria şi limba vor deveni opţiuni personale, cum spunea scriitorul sîrb, şi nu fatalităţi biologice. (…)“