Toţi oamenii sînt mincinoşi

● Alberto Manguel, Toţi oamenii sînt mincinoşi, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu, Editura Baroque Books & Arts, 2012

Îşi zice ea Editura Baroque, dar nu practică trompe-l’oeil-ul, ci se ocupă serios de autorii pe care-i selectează. A publicat în toamnă un Manguel (Jurnal de lectură), mai publică unul, iată, şi în acest început de iarnă. Un roman, de data asta.

Cititor prin excelenţă, mare vrăjitor şi alchimist ori de cîte ori vorbeşte despre cărţi, Alberto Manguel e totuşi un comentator-jucător. Din cînd în cînd, intră el însuşi pe teren şi leagă cîteva un-doi-uri cu ficţiunea. Chestie de fair play, pînă la urmă.

Povestea de acum are forma unei anchete privind moartea violentă a unui refugiat argentinian din Madrid (Alejandro Bevilacqua), petrecută în urmă cu trei decenii, adică în anii ’70. Vom vedea patru mărturii diferite, de la tot atîtea persoane care o cunoscuseră pe victimă, numai că încercarea de a le pune cap la cap are un rezultat surprinzător: cu cît circumstanţele morţii lui Bevilacqua se limpezesc, cu atît biografia personajului devine mai misterioasă. Cu cît moartea lui e mai clară (a fost crimă, nu sinucidere), cu atît viaţa lui e mai tulbure (a trăit „indecis, nedefinit, neîndemînatic“, a apărut ca autor pe coperta unui roman fără ca el să-l fi scris, a ucenicit într-ale vieţii pe lîngă un bătrîn păpuşar, a lăsat imaginaţia să concureze realitatea, s-a ascuns în spatele amănuntelor, profitînd de „darul său de a detalia toate nimicurile cu entuziasmul unui pornograf“).

Romanul lui Manguel minte frumos, minte bogat. Minte adevărat, aşa cum numai literatura bună ştie să mintă. Vorbeşte despre minciunile subiectivităţii, minciunile de serviciu, minciunile de supravieţuire sub dictatură sau minciunile de dragul coerenţei, dar mai ales – vorba lui Llosa – despre „adevărul minciunilor“. E o carte îndrăgostită, orice-ar face, de oamenii cărţilor.