Tot înapoi spre comunism

7 mai 2014   Carte

● Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism, volum coordonat de Dan Lungu şi Amelia Gheorghiţă, Editura Polirom, 2014. 

Primul volum colectiv de istorii personale dedicat perioadei antedecembriste a fost În căutarea comunismului pierdut (Paralela 45, 2000); urmat de O lume dispărută (Polirom, 2004) şi reeditarea adăugită din Explorări în comunismul românesc, vol. I & II (Polirom, 2004-2006), cărţi în care patru tineri universitari – Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir (dintre care – ca fapt divers – primul a ajuns, între timp, un eseist de stînga, iar ultimii doi, de dreapta) – mixau amintirile cu eseuri dedicate simbolurilor, instituţiilor de învăţămînt (manuale), produselor culturii (scriitori, genuri de consum, cărţi şi filme de succes) şi diverselor aspecte ale vieţii sociale din comunism (tabere, coada la alimente, programul TV etc.).  

Între timp, acest gen de volume colective s-au înmulţit, fiecare decupîndu-şi propria zonă de interes: Arca lui Noe, de la neolitic la Coca-Cola (coord. Irina Nicolau, Muzeul Ţăranului Român, 2002), volum subintitulat „materiale care destabilizează“, unde zeci de studenţi, etnologi, antropologi etc. inventau la noi un tip nou de sociologie prin istorii orale şi paratexte (liste, bileţele, scrisori, etichete); demers continuat, tot sub îngrijirea regretatei Irina Nicolau, cu Anii ’80 şi bucureştenii (Paideia, 2003), construit nu sub forma unei arce, dar al unui dicţionar (la litera A: Aro, Alimentară etc.; la litera C: Cenaclul Flacăra, carne, CEC, Cîntarea României etc.), poate primul volum de istorie orală de la noi, în care oameni de rînd şi cercetători ai MŢR spuneau tot felul de istorii din sfera privată şi publică. În Cartea roz a comunismului (coord. Gabriel H. Decuble, Versus, 2004), tinerii scriitori ieşeni din Club 8 povesteau întîmplări şi alcătuiau lexicoane din comunism, acesta fiind, poate, primul volum cu accente nostalgice. Cum era? Cam aşa... Amintiri din anii comunismului românesc (coord. Călin Andrei Mihăilescu, Curtea Veche, 2006) a venit, indirect, ca o replică munteano-bănăţeană, cu eseuri şi confesiuni – întinzîndu-se pe o paletă ceva mai largă tematic, de la navetă şi cotele apelor Dunării, la poliţia politică –, dar tot ale scriitorilor, mai celebri şi din generaţii ceva mai mari: de la Răzvan Petrescu şi Ioan Groşan, la Mihai Şora şi Mircea Horia Simionescu.

Tot la capitolul recuperării memoriei vieţii private, dar mai mult a loisir-ului din perioada comunistă mai pot fi menţionate şi volumele: Joacă, jocuri, jucării (coord. Cosmin Manolache, Martor, 2007), în care tineri scriitori şi etnologi de la Muzeul Ţăranului Român scriau despre jocurile propriei copilării din comunism (Poveşti cu Pegas fiind o carte dedicată bicicletei autohtone); cîteva din cărţile seriei „Prima dată“ apărute la Editura ART – Primii mei blugi (2010) şi Primul meu porno (2011), unde pornografia era abordată din unghiul culturii populare occidentale, interzise în comunismul moralist; şi De la Waters la Similea (coord. Radu Paraschivescu, Humanitas, 2014), volum dedicat muzicilor. (Măcar în paranteză fie zis, Dilema veche a dedicat, de-a lungul ultimilor ani, mai multe dosare unor astfel de subiecte: „Distracţia în comunism“, nr. 266/2009, „ROCKîntarea României“, nr. 411/2011 sau „Succese în comunism“, nr. 431/2012, acesta din urmă despre cultura de masă din „epocă“.)

Am făcut tot acest preambul-inventar pentru că prezentul volum colectiv, care adună istorii personale despre „distracţiile din comunism“, încercînd „să scruteze consumul cultural al epocii comuniste din perspectiva firului ierbii“, se adaugă perfect, chiar şi fără a aduce contribuţii majore, seriei de cărţi cu valoare documentară enumerate mai sus, cărţi cu care are foarte multe în comun, nu doar în ceea ce priveşte conceptul şi tematica, dar şi tonul sau natura textelor. Dan Lungu, unul din coordonatorii cărţii, explică în Cuvîntul înainte procesul în urma căruia s-a alcătuit volumul. Pe pagina de Facebook creată special în acest scop s-a iniţiat un apel formulat astfel: „Aţi trăit cumva pe vremea comunismului? Dacă da, atunci cu siguranţă aveţi o poveste, o întîmplare legată de o carte, un film, o melodie, un disc de vinil, o preferinţă, în fine, orice fel de bun cultural sau pasiune, una care merită povestită... Poate aţi fost un cititor împătimit şi aţi stat la coadă pentru cărţi? Aţi cumpărat bilete la cinema la suprapreţ sau romane pe sub mînă? Aţi recurs la o nebunie pentru a pune mîna pe un disc sau pe o casetă video? Eraţi înnebunit după un actor, o emisiune TV, radio sau un desen animat? Aţi fost la Cenaclul Flacăra? Aţi participat la Cîntarea României? Poate aţi lucrat ca librar sau la un cinema, un teatru ori o casă de cultură?“  

În cele din urmă, au fost selectate pentru publicare ceva mai mult de treizeci de texte, majoritatea de la anonimi (dar semnate şi de Andreea Răsuceanu, Luminiţa Corneanu, Dan Doboş, Dumitru Ungureanu ş.a.), care răspund apelului, în general parţial, cu istorii comune, dar şi cîteva inedite, cu mai mult sau mai puţin talent narativ, cu umor sau sentimentalism. Se derulează, astfel, tot felul de poveşti cu cărţi şi filme, discuri şi reviste (Bravo sau Pif), jocurile (inclusiv cele de pe şantiere) şi activităţile extraşcolare ale pionierilor; întîmplări de la Cîntarea României, de la Cenaclul Flacăra sau de la vizionări de filme pe casete VHS (inevitabil, apare invocată Irina Margareta Nistor); iar Bogdan Munteanu scrie un text în care povesteşte despre cum a fost sechestrat în casă în timpul dezastrului de la Cernobîl, moment de care cei din generaţia mea îşi aduc bine aminte.

Pagina de Facebook unde s-a născut acest volum există în continuare: facebook.com/distractiicomunism, alături de alte grupuri asemănătoare, precum „Nostalgia copilăriei noastre din Epoca de Aur“ sau facebook.com/alimentara, un cont de fotografie de epocă dedicat celuilalt tip de consum. 

Mai multe