Tot fără strategie

Lansată în urmă cu trei săptămîni, despre campania „Citeşte româneşte” a Ministerului Culturii (proiect realizat cu sprijinul eMAG, al Uniunii Scriitorilor şi al Asociaţiei Editorilor, cu scopul de a promova scriitorii români și de a crește consumul de carte) încă se mai vorbește, dar, din păcate, nu din motivele scontate. Am scris despre această campanie acum două numere și revin, căci între timp lucrurile s-au lămurit în rău.

Scriitori precum Florin Bican, Lavinia Braniște, Laura Grünberg, Ioan Es. Pop, Robert Șerban ș.a. s-au filmat în timp ce îndeamnă la lectură sau recomandă o carte românească. Alții, care se filmaseră deja ori aveau în plan, au refuzat să mai participe (precum Paul Țanicui) cînd au văzut, pe de o parte, reacțiile negative din online, pe de altă parte, lipsa clară a unui concept: unii recomandau lectura în general, alții un scriitor anume ori citeau din propriile cărți – fiecare după a înțeles în urma unui telefon fără fir între Minister, edituri și autori.

Căci, făcută fără bani și cu participare benevolă („a costat timp și energie”, conform exprimării ministrului Culturii), campania nici n-a fost gîndită de cineva care înțelege cum funcționează piața de carte: mai întîi, cum se scrie o carte, apoi cum e vîndută și promovată pentru a se întîlni cu preferințele, comportamentul și buzunarele cititorilor. Platformele online eMAG, Elefant şi Libris au creat secţiuni speciale de carte românească la prețuri mai mult sau mai puțin reduse (uneori mai scumpe decît pe site-urile editurilor), dar asta exista deja și, oricum, nu din cauza lipsei unei secțiuni speciale în retail-ul online sîntem țara cu cea mai mică vînzare de carte din UE. Cum a spus și scriitorul Dan Lungu: „Cărțile pot fi cumpărate la momentul actual și de pe site-urile editurilor sau librăriilor, care și-au mutat și ele activitatea în mediul online. Ministerul nu face decît să crească vînzările unei companii – nu contribuie cu nimic la susținerea pieței de carte și a scriitorilor români”.

Întrebat de Newsweek de ce crede că această campanie a fost primită cu reticență de scriitorii români, ministrul Bogdan Gheorghiu a spus: „Cred că a contat și imaginea pe care și-a făcut-o Ministerul Culturii în ultimii ani, un corp al administrației centrale, fără o strategie națională a culturii asumată, fără politici publice de reprezentare corectă a tuturor sectoarelor culturale creative. Concret, pe sectorul culturii scrise, sînt ani de zile în care Ministerul Culturii nu s-a implicat aproape deloc în promovarea lecturii şi a autorilor români decît prin participarea la tîrgurile internaționale. Este un proiect ambițios care își dorește să îmbrățișeze toată breasla culturii scrise”.

Da, Ministerul Culturii nu s-a implicat mai deloc în ultimele decenii în sprijinirea reală a culturii scrise și a pieței de carte (nu există o Lege a cărții, nu există reglementări sau facilități acordate comerțului de carte, nu există finanțări pentru scriitori etc.), de-asta sîntem la pămînt cu lectura/consumul de carte de orice fel pe cap de locuitor, dar promovarea ar trebui să fie ultimul lucru de care să se ocupe ministerul. Acest proiect făcut fără bani și fără concept nu este cîtuși de puțin „ambițios” și nu îmbrățișează nimic, e doar o strîngere de mînă în aer. „Noi ne-am propus să contribuim la schimbarea comportamentului consumatorului român. Campania aceasta ar fi un prim pas”, mai crede, cu o naivitate deconcertantă, ministrul.

În același material, realizat de Răzvan Chiruță, dedicat campaniei de revista Newsweek, există și trei reacții ample de la scriitori, doi dintre aceștia implicați în seria de filmări postate pe FB de minister, dezamăgiți de rezultat (Robert Șerban: „Sînt firești reacțiile critice și binevenite. Păcat: o bună intenție, cu efect de bumerang”), dar și cu recomandări de acțiuni reale de sprijin al sectorului culturii scrise (Bogdan-Alexandru Stănescu: „Trebuie gîndite modalități absolut pragmatice de a crea sisteme de burse, de premii, să pună bazele unor rezidențe literare”). De le-ar citi, măcar de data asta, și cineva de la minister.

Închei cu cîteva fraze ale Laviniei Braniște: „Am avut o strîngere de inimă cînd am văzut ce-a ieșit, deși inițial mă bucurasem să aud că există, în sfîrșit, o inițiativă din partea autorităților în acest sens. Literatura română contemporană are în mod real nevoie de sprijin ca să ajungă mai aproape de cititori. Impactul va fi pe măsura efortului depus și pe măsura viziunii, adică aproape zero, din păcate. Nu poți să distribui pe Facebook niște selfie-uri de scriitori și apoi să bifezi într-un raport de activitate că te-ai străduit. Pentru că se vede cu ochiul liber că nu te-ai străduit. Trebuie lucrat inteligent, atent, meticulos, cu multă răbdare în tot ce înseamnă educație și cultură. Trebuie sprijinite bibliotecile locale și școlare prin programe transparente de achiziții de literatură română contemporană, ajutate librăriile independente să supraviețuiască, mai ales în orașele mici, create evenimente de calitate pentru care artiștii să primească onorarii, întîlniri cu elevii în școli și cîte și mai cîte”.