Supunere și devorare
● Dan Dediu, 4,5 litri de sînge, miliardar, Casa de editură Max Blecher, 2017.
4,5 litri de sînge, miliardar de Dan Dediu este un volum de debut inegal, cu reușite demne de toată lauda, dar și cu scăderi exasperante, mai ales atunci cînd autorul vrea cu tot dinadinsul să epateze, să fie cool, degajînd un aer teribilist, de adolescent întîrziat, ce-și alimentează traume artificiale cînd situațiile existențiale nu par să-i motiveze gesturile. Uneori poetul nu se poate abține să îngrămădească în discursul său tot felul de pasaje superflue, ce fac rău vizibil poemelor. Cu toate acestea, autorul reușește să mențină vii tonul și tensiunea lirică pe tot parcursul cărții. Nu e un paradox. Aceasta este o performanță notabilă în condițiile unui discurs fragmentar, în care piesele de puzzle sînt aruncate neglijent și lăsate în voia unei forțe necunoscute care vine și le reașază în matca lor firească.
După cum spuneam, volumul are reușite ce merită evidențiate. În primul rînd, face parte dintre acele cărți care își creează propria poetică pe măsură ce sînt scrise. În repetate rînduri, Dan Dediu oferă definiții ale poeziei, insolite și percutante: „de fapt ce e poezia, arta? Și tot ce facem noi în viață? / e admirație / […] / din admirație se naște visul / în creierul uman / războaiele conștiinței pentru un dumnezeu / de fapt e admirație / și în admirație înflorește drama eternă / cînd îl cauți pînă la capăt pe celălalt“ („DMT“). Admirația implică magnetism și atașament emoțional. E o cale spre cunoașterea celuilalt prin explorarea multiplelor fațete ale acestuia în încercarea de a-l căuta „pînă la capăt“.
Poezia lui Dan Dediu degajă o anumită energie. Pare că avem de-a face în fiecare moment cu o supradoză care conduce spre iminente explozii. Aici scriitorul e stăpîn pe situație. Concepe desfășurări ample, pe care atenția trebuie să le exploreze în viteză. O anxietate abia bănuită într-un fragment de poem declanșează tornade de frică în altă zonă. Pe poet pare să-l caracterizeze dicteul controlat de o judecată reevaluatoare. Deși în 4,5 litri de sînge, miliardar sînt subsumate poeme ale trăirilor intense și contrastante, poetul nu se ferește uneori să conceptualizeze. El se află mereu în căutarea unor definiții. Pare că își asumă lumea (sau propria biografie) pe măsură ce-i găsește o formulare potrivită. Uneori, astfel de definiri și de aproximări capătă expresii admirabile, mai ales în situațiile în care vibrează autentic și componenta existențială: „dragostea, / oh dragostea făcută țăndări în laboratoarele postumanilor / se amestecă la colțul gurii străzii / cînd soarele ca o fantomă îndepărtează / umbrele părinților vindicativi“ („urban“). Zbuciumul interior – o prezență intrinsecă – este dublat de un zgomot de fond continuu. Dan Dediu știe să-și conducă frazele și are dexteritatea timpurilor verbale. Le controlează astfel încît creează temporalități diferite pentru momente unice. Alteori, poetul își proiectează o direcție pe care însă nu o parcurge liniar. Încearcă diferite drumuri pînă să ajungă acolo unde își dorește. Dar asta înseamnă un adaos de perspective, înseamnă explorarea multiplă a unei anumite ipostaze. Creierul joacă un rol foarte important. El fabrică imagini, explozii de pixeli absorbiți de retină.
Componenta erotică a cărții tinde mai mult spre porno. Nu pot spune că există multă vulgaritate aici, dar cea care există se înfiletează în creierul cititorului ca un șurub. Avem de-a face cu o pornografie psihică, mai mult decît vizuală. O tensiune erotică ce dă pe dinafară, iar protagonistul apare ca un macho otrăvit de propriile fantasme. Din această zonă își trage cartea și viciile cele mai vizibile. Am vorbit despre ele în sinteză la început. În privința calităților indiscutable ale volumului, adaug că ele sînt legate de această dimensiune energetică a vieții, în care lucrurile sînt dirijate (sau create) de gînduri. Jocul realităților alternative nu are nimic postuman în el. Dimpotrivă, totul pare că se naște dintr o dorință de recuperare a umanului, dacă nu cumva chiar a prea omenescului. Mi au plăcut cel mai multe poemele: „DMT“, „urban“, „La revolución del cuerpo“, „în cîmpul meu strîmt de energie și liniște“, „Sîngele rău“ și „muzele care îți lasă firimituri în creier sînt emoții“.
În concluzie, 4,5 litri de sînge, miliardar constituie un debut mai mult decît onorabil. Dan Dediu este un autor care, în ciuda minusurilor pe care le are în prezent, știe să-și hipnotizeze cititorii, să și-i „supună“ și să-i „devoreze“.
Şerban Axinte este scriitor şi critic literar. Cea mai recentă carte publicată: My murderer’s chant and other poems (2006-2016), traducere de Ioana Miron, Editura Vinea, 2017.