Scriitorii români în America

● The Review of Contemporary Fiction, vol. XXX, Writing from Postcommunist Romania, editor Ehren Schimmel, co-editor Sanda Cordoş, Dalkey Archive Press, 2010.

● Romanian writers on writing, editor Norman Manea, co-editor Sanda Cordoş, editori asistenţi şi traducători Raluca Manea şi Carla Baricz, Trinity University Press, 2011. 

În sfîrşit, se întîmplă: literatura română intră şi pe piaţa americană, poate cea mai pretenţioasă şi mai greu de cucerit din lume. În Europa s-a tradus enorm din literatura română, un număr de titluri inimaginabil de mare în urmă cu doar un deceniu. Practic, niciodată literatura română n-a cunoscut o mai bună expunere occidentală decît în aceşti ultimi ani. Motivele sînt mai multe şi ar merita o discuţie aparte, dar în principal este vorba de eforturile instituţionale susţinute (în principal de Institutul Cultural Român, Centrul Naţional al Cărţii şi Editura Polirom, vezi proiectul www.romanianwriters.ro), de o conjunctură cultural-politică favorabilă creată de intrarea României în UE, de traducerile masive, premiile şi succesele internaţionale individuale ale unor Norman Manea, Andrei Codrescu, Mircea Cărtărescu, Gabriela Melinescu şi Herta Müller (pentru a numi doar cîţiva dintre scriitorii care au tras & atras atenţia asupra literaturii noastre), de dinamica bună a ceea ce încă numim tinerii scriitori, care publică constant şi se implică în procesul de promovare a propriilor cărţi, dar şi de eforturile personale ale noii generaţii de traducători care fac, de fapt, treaba agenţilor literari pe care nu-i avem. (Personal, cred că şi succesele noului val de regizori au fost un serios imbold pentru creşterea interesului faţă de literatura română.) Cert este că începe să existe un număr consistent de traduceri în limba engleză şi tot mai multe pe piaţa americană unde, pînă de curînd, literatura română contemporană era aproape, dacă nu chiar complet inexistentă. În ultimii cîţiva ani s-au tradus cărţile lui Mircea Cărtărescu, Dimineaţă pierdută de Gabriela Adameşteanu, Degete mici şi Zilele Regelui de Filip Florian, Caravana cinematografică de Ioan Groşan, Venea din timpul diez de Bogdan Suceavă sau Circul nostru vă prezintă: de Lucian Dan Teodorovici, alte traduceri au intrat pe piaţa americană prin intermediul editurilor britanice, plus că vor mai fi fiind şi altele de care, foarte posibil, n-am eu cunoştinţă sau îmi scapă momentan.

Dacă ediţia de anul trecut a celebrei antologii Best European Fiction (editată de Aleksandar Hemon şi prefaţată de Zadie Smith) îl avea, printre cei 35 de scriitori din toată Europa, pe Cosmin Manolache, ediţia de anul acesta (îngrijită de acelaşi Aleksandar Hemon şi prefaţată de Colum McCann) i-a antologat pe Lucian Dan Teodorovici şi pe „moldoveanul“ Iulian Ciocan. Recenziile dedicate antologiei în The New York Times, The Guardian, Times Literary Supplement sau Time Magazine (şi pe care le puteţi găsi uşor pe Internet) au remarcat de fiecare dată contribuţia „românească“, atrăgînd atenţia asupra potenţialului literar de aici încă nedescoperit. Un alt mare pas a fost făcut anul trecut de prestigioasa publicaţie trimestrială americană The Review of Contemporary Fiction, care a dedicat un număr întreg ficţiunii din România postcomunistă, ediţie îngrijită de Ehren Schimmel, el însuşi scriitor şi traducător. Şaptesprezece scriitori români au fost prezenţi cu cîte o povestire în acel număr special (Ana Blandiana, Norman Manea, Bogdan Suceavă, Răzvan Petrescu, Gabriela Adameşteanu, Florin Lăzărescu, Caius Dobrescu, Mircea Cărtărescu, Marius Oprea, Dumitru Ţepeneag, Adriana Bittel, Adrian Sângeorzan, Alexandru Vlad, Andrei Codrescu, Dan Lungu, Adrian Oţoiu şi Ioana Morpurgo), număr care a deschis apoi calea unor traduceri individuale, unele deja realizate şi menţionate mai sus, altele în curs de pregătire (mai multe detalii găsiţi la www.dalkeyarchive.com).

Cel mai recent proiect american de literatură românească este însă eleganta antologie Romanian writers on writing, editată de Norman Manea şi de Sanda Cordoş, într-o colecţie universitară texană renumită, iniţiată în 2007 şi unde, pînă acum, au mai apărut asemenea titluri dedicate scriitorilor mexicani, evrei, chinezi, polonezi, irlandezi şi americani de secol XIX. Antologia dedicată scriitorilor români reţine nu mai puţin de 80 de autori, (În ordinea cuprinsului: Eminescu, Caragiale, H. Papadat-Bengescu, Arghezi, Bacovia, Istrati, Mateiu I. Caragiale, Rebreanu, Camil Petrescu, Blaga, Ion Barbu, Tzara, Fundoianu, Eliade, Sebastian, Blecher, Şuluţiu, Eugen Ionescu, Cioran, Gherasim Luca, Naum, Vintilă Horia, Ion D. Sîrbu, Celan, Alexandru Sever, Marin Preda, Ion Caraion, Constantin Ţoiu, Nina Cassian, Petru Dumitriu, Dimov, Paler, Radu Petrescu, M.H. Simionescu, Radu Cosaşu, M. Ivănescu, Nichita, Nora Iuga, Breban, Matei Călinescu, Florin Mugur, Goma, George Bălăiţă, Sorescu, Ţepeneag, Cezar Baltag, Brumaru, Virgil Duda, Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Virgil Mazilescu, Gabriela Melinescu, Codrescu, Agopian, Nedelciu, Culianu, Alexandru Vlad, Crăciun, Floarea Ţuţuianu, Muşina, Marta Petreu, Ion Mureşan, Magda Cârneci, Mariana Marin, Cărtărescu, Răzvan Petrescu, Vişniec, Carmen Firan, Ghiu, Cristian Popescu, Ruxandra Cesereanu, Simona Popescu, Filip Florian, Florina Ilis, Doina Ioanid, Dan Lungu, Bogdan Suceavă, Florin Lăzărescu, Ana Maria Sandu şi L.D. Teodorovici.) de la Eminescu la Ana Maria Sandu, prozatori şi poeţi care au scris şi scriu în limba română, şi ar fi meschin să cauţi nume care lipsesc şi care ar fi putut foarte bine să se regăsească aici. Imaginea de ansamblu este oricum spectaculoasă şi copleşitoare, nu doar prin cantitate, cît mai ales prin varietatea textelor (unele chiar inedite): fragmente de proză, de jurnal şi de corespondenţă, poeme şi eseuri care se întind, aşadar, din secolul al XIX-lea pînă în prezent. Selecţia foarte reuşită a autorilor şi a textelor este contextualizată de o concisă, dar onestă, exactă şi lămuritoare introducere semnată de Sanda Cordoş, care reuşeşte performanţa de a scana şi comprima aproape trei secole de literatură română întoarsă asupra propriei identităţi şi a propriei existenţe: de la începuturile conştiinţei naţional-artistice paşoptiste („artistic pursuits had to be abandoned in favor of national projects and those involved in journalism had to become involved in the shaping of governments, parliaments, universities, civic organisations“), prin efervescenţa estetic-ideologică din interbelic („which did not lack, otherwise, in political problems – in particular the emergence in the 1930s of a right-wing, pro-fascist movement that was supported by some writers“), apoi prin vicioasa propagandă şi cenzură a realismului comunist („literature speaks of unhappiness, despair and anguish in a world condemned to happiness in the name of official optimism“), pînă la momentul post-decembrist („a new cycle of desperate reconstruction“) şi deceniile care au urmat. 

Romanian writers on writing este un proiect exemplar care, cred eu, aşază România cît se poate de vizibil pe harta americană imaginară a literaturii lumii. Cei doi editori şi cele două traducătoare merită toată consideraţia şi cred că n-ar fi deloc redundant dacă o editură ar scoate versiunea românească a acestui demers de care şi noi am avea nevoie.