Scriitori faţă cu protestele
● http://revistaartesimeserii.ro
Ministrul de Interne Carmen Dan a dat, joia trecută, o declaraţie de presă în care a prezentat o listă cu cinci jurnalişti care, în postura lor de „formatori de opinie“, s-ar fi implicat în „promovarea acţiunilor de protest pe reţelele de socializare“. Că ministrul de Interne se ocupă, în timpul unor manifestaţii stradale, cu făcut liste ca o informatoare de rînd (liste perfect inutile, nu mai spun că şi incomplete, de vreme ce e vorba de reţele de socializare, adică din spaţiul public, adică transparente); asta denotă deopotrivă şi incompetenţă, şi prostie, şi agresiune. Căci intenţia era, în mod evident, de a intimida presa să nu relateze, în timp real, folosind aceste reţele cu o audienţă enormă şi cu un impact imediat. Dar mai e ceva ce-aş întreba-o pe doamna ministru de Interne: scriitorii nu sînt şi ei formatori de opinie? Păi, dacă tot a ratat ocazia de a face o listă inclusiv cu scriitorii care „s-au implicat în promovarea acţiunilor de protest pe reţelele de socializare“, îmi face deosebită plăcere să o încep aici, aranjată alfabetic, ca un autodenunţ întocmit cu grijă: Ștefan Agopian, Lavinia Bălulescu, Mircea Cărtărescu, Svetlana Cârstean, Ruxandra Cesereanu, Cosmin Ciotloș, Teodora Coman, Dan Coman, Augustin Cupşa, Sorin Despot, Florin Dumitrescu, Vasile Ernu, Tudor Ganea, Radu Pavel Gheo, Silviu Gherman, Alex Goldiș, Florin Iaru, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Cosmin Manolache, Ciprian Măceşaru, Ștefania Mihalache, Rareş Moldovan, Vlad Moldovan, Radu Niciporuc, Ioana Nicolae, Cezar Paul-Bădescu, Cosmin Perța, Mircea Pricăjan, Mihai Radu, Andra Rotaru, Andrei Ruse, Robert Şerban, Mihai Şora, Iulian Tănase, Cristian Teodorescu, Alex Tocilescu, Marian Truţă, Radu Vancu, Tudor Călin Zarojanu, plus subsemnatul şi mulţi, mulţi alţii ale căror „instigări“ nu mi-au apărut în NewsFeed-ul contului de Facebook.
Am făcut acest preambul pentru că în chiar zilele de protest revista Arte şi meserii a publicat, în varianta online, o anchetă în trei părţi intitulată „Artiştii sînt în stradă. #rezist“, cu următorul argument: „Duminică seara, peste 250.000 de oameni au cîntat împreună imnul în Piața Victoriei. În toată țara au fost 600.000. Printre ei s-au aflat și majoritatea artiștilor despre care scriem la Arte și meserii. În zile atît de agitate, artiștii nu și permit să rămînă apolitici, neimplicați, detașați. Am vrut să vedem ce i-a făcut pe artişti să iasă din casă și să susţină protestele. #Rezist“ Au răspuns anchetei cîteva zeci de artişti, adică actori, regizori de teatru şi de film, muzicieni, coregrafi şi dansatori, ilustratori şi, fireşte, scriitori. Spicuiesc ce-au spus o parte dintre ei.
Lia Bugnar: „Statutul de artist nu l exclude pe acela de om. E o tîmpenie să-i ceri unui artist să nu-și exprime credințele și părerile în societate. Nu numai că are dreptul să și le exprime, ar fi chiar necesar s-o facă. Artiștii sînt oameni care pot stîrni empatie, au un capital de simpatie uneori care poate fi de folos în cazuri de forță majoră. Dacă există vreun om pe lumea asta care mă are pe mine ca reper uman și etic, vreau (în caz că nu s-a prins și singur) să-l fac să înțeleagă că ce se întîmplă în momentele astea în România e de gravitatea mineriadelor. E o încălcare la fel de mare a democrației. N-am nici un mesaj pentru colegii artiști, ei sînt deja la proteste.“ Tudor Giurgiu: „Fiecare e liber să creadă și să facă ce vrea. Cum îl taie capul sau îi dictează conștiința. Cred însă că trăim o perioadă în care artistului trebuie să îi pese de Cetate. Să se implice. Să vrea să schimbe ceva. Să se lupte. Experiența realizării filmului De ce eu? a fost una incredibilă pentru mine, iar reacțiile avute prin țară, în special în orașe mici, discutînd cu oameni din toate categoriile sociale, mi-au arătat că nu facem lucruri degeaba, că avem o influență, că oamenii sînt sensibili la creațiile noastre. Teatrul sau filmul trebuie să aibă și o implicare socială, să își propună de la bun început să schimbe ceva, să aibă impact, altfel riscăm să ne închidem într-o colivie și să ne simțim geniali doar cînd luăm premii și ajungem să ne felicităm între noi.“
Andrei Haţegan: „Cred că artiștii, în general, ar trebui să se alăture protestelor, clar. Indiferent că eşti actor şi ţi s a mărit salariul sau ai contracte cu Primăria pentru că îţi închiriază mai ieftin un spaţiu de concerte. Ieşitul în stradă acum e o investiţie pe termen lung, e pentru Justiţia de la care pleacă tot răul într-o societate.“ Cosmin Manolescu: „Artiștii trebuie să se alăture protestelor, cu siguranță. Cum poţi să mai creezi, să-ţi faci spectacolele şi proiectele culturale, cînd simţi că lucrurile cele mai importante – libertatea şi spiritul de justiţie/dreptate – îţi sînt furate? Noi, dacă furăm sau nu ne plătim dările către stat, intrăm rapid în puşcărie. Ei, oamenii politici, primarii şi consilierii nu au nici o problemă, pot să fure fără să fie incriminaţi penal. De cînd s-a declanşat criza ordonanţelor, nu mai pot dormi, nu mai pot lucra, mintea îmi este furată. M-au obligat să-mi pun viaţa şi proiectele în aşteptare. Am văzut că actorii, dansatorii, arhitecţii, creativii, muzicienii au ieşit cu toţii în stradă la proteste.“ Andrei Ruse: „Sigur că artiștii ar trebui să se alăture protestelor. Dar nu numai, este nevoie de fiecare. Poate cu atît mai mult de muzicieni, care să întrețină atmosfera, de artiști vizuali, care să «traducă» mesajele mulțimii prin creații care să atragă mai bine atenția asupra pericolului acestei ordonanțe ș.a.m.d. Avem nevoie de poezie în stradă. De culoare. Apoi avem nevoie ca intelectualii să «coboare» din birourile publicațiilor elitiste și să se unească cu strada. Este foarte important acest lucru, pentru a da semnalul uniunii. Este nevoie de actori, care beneficiază de o simpatie în general mai mare în fața publicului. Și cred că e nevoie mai ales de artă live, care să se creeze în timpul manifestațiilor.“
Ana Maria Sandu: „În situații de felul acesta, în care valorile tale sînt călcate în picioare, nu mai contează ce meserie ai. Dacă ești artist, jurnalist, IT-ist, inginer sau taximetrist. Chiar deloc. Rămîi un «simplu» cetățean care își dorește altceva și strigă «Noaptea, ca hoții!» cînd se simte amenințat și prostit în față. Am văzut, zilele trecute, un reportaj de la o manifestație de la New York. O protestară, care avea și ea și căciulă, și mănuși, și cu siguranță avea și lucruri mai bune de făcut acasă, spunea: «În fiecare zi, deciziile lor ne trag înapoi. De asta sîntem aici». Aș fi putut să spun și eu același lucru la București, din Piața Victoriei.“ Radu Vancu: „Judecată după chipul & asemănarea guvernului acestuia penal, România a arătat de puține ori la fel de jalnic. Judecată după chipul & asemănarea sutelor de mii de români din stradă, România a arătat de puține ori la fel de admirabilă. Ce e în joc în aceste zile e mai mult decît un detaliu ținînd de Codul Penal, e însuși chipul României. În următoarele zile vom alege cum vrem să arătăm. Ne vom alege – pentru multă vreme de acum înainte – chipul. România admirabilă ne așteaptă în stradă.“
Dacă arta este o formă de protest prin faptul că vehiculează idei şi perspective variate dincolo de clişee, interdicţii şi prejudecăţi, dincolo de norme, dogme şi ideologii, atunci statutul de artist presupune şi responsabilităţi. În acest caz, implicarea artiştilor a fost necesară pentru a da curaj, a oferi motivaţie şi a-i inspira pe cei dezamăgiţi. Ceea ce au făcut artiştii în zilele protestului anti-OUG – de la Inna, Delia, Smiley, Voltaj sau Tudor Chirilă pînă la Dan Perjovschi, Maia Morgenstern, Mircea Cărtărescu şi Mihai Şora – va trebuit să devină standard pentru orice protest împotriva oricărui abuz îndreptat spre cetăţean sau spre statul de drept. Ar trebui să luăm experienţa acestui protest ca pe un standard al solidarităţii noastre de aici încolo.
Foto: Andrei Ivan