Scrieri pornografice

● Boris Vian, Scrieri pornografice, traducere din limba franceză şi note de Luiza Vasiliu, Editura ART, 2011.

Îl ştiţi pe Boris Vian – o figură! Strălucit şi grăbit ca meteoritul. N-a bifat mai mult de 39 de primăveri, iar la momentul „mai ’68“, cînd junimea franceză redescoperea în textele lui motive de extaz, el avea deja 9 ani de postumitate. Gura lumii i-a zis „eternul adolescent“. Nu-i rău, pentru cineva care a fost deopotrivă inginer, actor, pictor, scenarist, traducător, poet, cantautor, critic muzical, textier şi trompetist de jazz, dramaturg, prozator lung, scurt sau potrivit, distins patafizician şi risipitor sub varii pseudonime.

Tot în postumitate i-au fost reunite şi aceste Scrieri pornografice (într-un volum de editor, apărut prima dată în 1980). Găsiţi aici cîteva poeme îmbujorante, precedate de o conferinţă destinsă despre utilitatea literaturii erotice şi urmate de povestirea unei tăvăleli semidraconice cu o făptură vampiro-hermafrodită. Frumos e că în toate aceste trei ipostaze – teoretică, poetică şi epică – Vian rămîne un insolent zbanghiu pentru care jocurile licenţioase ţin în continuare de joacă şi acceptă bucuroase umorul. Literatura erotică presupune o „obscenitate sublimată“, iar sublimarea cu pricina nu e străină de ludic. Mie asta mi-a plăcut cel mai mult.

Şi mi-a mai plăcut traducerea reuşită de Luiza Vasiliu. Vorbeşte undeva Vian despre cuvinte „alese cu şiretlic şi ştrengărie“ – cu şiretlic şi ştrengărie lucrează şi traducătoarea cînd alege echivalenţele româneşti. Asta se simte mai ales în poeme, dar nici cu titlul povestirii din finalul cărţii nu mi-e ruşine („Drencula“, cum suna el în original, trecînd într-un inspirat „Drapulea“). Cred că un audiobook cu Scrierile pornografice în lectura lui Horaţiu Mălăele ar fi ideal pentru această versiune românească.