Romane grafice frumoase & educative

10 decembrie 2014   Carte

Nu sînt neapărat un fan al benzilor desenate sau al romanelor grafice, dar îmi plac. Iar faptul că în ultimii ani s-a pus pe picioare, printre altele, un Muzeu al Benzii Desenate (www.muzeulbd.ro), s-a tipărit Istoria benzii desenate româneşti, realizată de Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu (Editura Vellant, 2010) şi există un Salon Internaţional al BD – toate acestea nu fac decît să ridice valoarea şi viziunea fenomenului cultural de la noi. 

În 2011, Editura Humanitas şi Librăria Jumătatea plină au tradus şi au tipărit versiunea grafică realizată de Edmond Baudoin (tradusă în limba română de Anamaria Pravicencu) a romanului Travesti de Mircea Cărtărescu. La vremea respectivă, acel roman grafic româno-francez, realizat la două mîini, una de scriitor, cealaltă de ilustrator, părea un OZN în spaţiul cultural românesc. Tot un fel de obiecte grafice neidentificate sînt şi cele trei romane grafice de autor sau colaborări între scenarişti, desenatori şi istorici români şi cehi, editate de aceeaşi librărie/editură Jumătatea plină (www.jumătateaplina.ro). Este vorba de o colecţie intitulată „Relaţii ceho-române în bandă desenată“ şi creată la iniţiativa Ambasadei Republicii Cehe la Bucureşti, colecţie care, conform descrierii oficiale, marchează, prin opt cărţi, cîteva momente din istoria comună a celor două ţări: „Desfăşurate de-a lungul a cinci secole, poveştile alese sînt inspirate din fapte reale şi ilustrează împletirea destinelor personale cu Marea Istorie... Aceste cărţi contribuie la creşterea interesului publicului atît pentru istoria comună a Cehiei şi României, cît şi pentru banda desenată, una dintre cele mai creative forme artistice ale zilelor noastre.“ Pentru editorii de la Jumătatea plină, Anamaria Pravicencu şi Octav Avramescu, acest proiect este într-adevăr o bună oportunitate pentru a colabora şi a-i face cunoscuţi pe tinerii ilustratori ai scenei româneşti de bandă desenată. 

● Mickey pe Dunăre, bandă desenată de Cristian Dârstar, scenariu de Alexandru Berceanu, Jumătatea plină, 2014. 

Primul roman grafic al seriei marchează şi colaborarea dintre ilustratorul autodidact Cristian Dârstar şi regizorul Alexandru Berceanu, membru al grupului de dezvoltare a dramaturgiei dramAcum, cel care cu această ocazie îşi face şi debutul ca scenarist de bandă desenată. Mickey pe Dunăre spune povestea unei familii de turişti cehoslovaci, aflate în vacanţă pe litoralul Mării Negre în 21 august 1968, cînd tancurile ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia, în frunte cu armata sovietică, trec graniţa Cehoslovaciei, punînd astfel capăt Primăverii de la Praga, reformă  instituită de Partidul Comunist Cehoslovac condus de Alexander Dubcek. Intriga politică este precedată şi de o situaţie familială, căci pe 17 august, Ceauşescu urma să aibă o conferinţă de presă la Praga, iar soţia cuplului protagonist al poveştii, care e jurnalistă, are dreptul să pună o întrebare şi, astfel, rămîne în Cehoslovacia în timp ce familia pleacă spre România, urmînd să se întîlnească ulterior la Mamaia. Povestea grafică evoluează în paralel cu tensiunea conferinţei de presă, unde Ceauşescu face figura unui politician naiv, şi cu drumul cu maşina al turiştilor prin Bucureşti, unde rulează, la Cinema Patria, filmul lui Jirí Menzel – Trenuri bine păzite, şi de unde cumpără Coca-Cola de la un tonomat Comturist, apoi şi cu relaxarea de pe litoralul românesc, unde există turişti suedezi, iar Margareta Pâslaru cîntă seara la Melody Bar; asta pînă cînd vestea invaziei Pragăi se răspîndeşte şi turiştii cehoslovaci se îndreaptă grăbiţi şi îngrijoraţi spre casă, trecînd prin Bucureştiul care sărbătorea – ce ironic! – 23 August.

Mickey pe Dunăre – care a primit şi Premiul II în cadrul competiţiei Celor mai frumoase cărţi din România – este un roman grafic cu foarte multă informaţie politică şi culturală (dar şi cu mult umor): se discută despre cartea lui Ludvík Vaculík, manifestul Două mii de cuvinte, care putea duce şi mai departe Primăvara de la Praga, indirect, se face şi portretul lui Ceauşescu şi, cel mai important, este surprins momentul de simpatie reciprocă dintre români şi cehoslovaci, de după poziţia României de condamnare a invaziei trupelor Tratatului de la Varşovia. Pentru ca tot contextul politic să poată fi înţeles cît mai bine de generaţiile tinere, toate aceste nume şi date istorice sînt reluate, la finalul romanului grafic, într-o prezentare suficient de amănunţită a momentului, prezentare realizată de istoricul Jirí Sitler, nimeni altul decît ambasadorul Republicii Cehe la Bucureşti şi cel care spune povestea următorului roman grafic al seriei.  

● Aripi de oţel, bandă desenată de Adrian Barbu, poveste de Jirí Sitler, Jumătatea plină, 2014. 

Al doilea roman grafic al colecţiei, ilustrat de filologul, muzicianul şi autorul de BD Adrian Barbu, după o poveste reală cercetată, cum spuneam, de istoricul Jirí Sitler, este inspirat de viaţa pilotului ceh Josef Balejka, un personaj foarte interesant: aviator de elită, refugiat, prizonier, fugar, erou de război, vagabond... Josef Balejka a făcut parte din contingentul de soldaţi cehi care, după atacarea Poloniei de către Germania nazistă, la 1 septembrie 1939, au luptat de partea polonezilor, formînd Legiunea cehoslovacă de voluntari, condusă de generalul Lev Prchala. O parte dintre aceştia s-au retras după înfrîngerea Poloniei în România, alţii rămînînd într-un fel de prizonierat pe teritoriul sovietic, pînă în 1941, cînd au reintrat în luptă. La acea vreme, în România activa, ca reprezentant al organizaţiei cehoslovace de rezistenţă DORA, un colonel pe nume Heliodor Píca, care, pînă să fie reţinut de membrii progermani ai Gărzii de Fier, a salvat sute de cetăţeni cehi şi evrei înrolaţi ulterior în armata cehoslovacă. Ca şi în cazul lui Mickey pe Dunăre, şi de data aceasta există o prezentare care să-i familiarizeze pe cititori cu contextul războiului, romanul grafic concentrîndu-se pe aventurile cvartetului de piloţi cehi, deveniţi faimoşi mai tîrziu în Bătălia pentru Britania: Josef Balejka, Vilém Kosar, Josef Frantisek şi Matej Pavlovic. 

● Karel Líman #arhitect, Maria Surducan, Jumătatea plină, 2014. 

După două romane grafice, unul politic, celălalt de război, cel de-al treilea titlu al seriei este foarte cultural, deşi nu lipsit de date politice. Maria Surducan imaginează un foarte ingenios şi amuzant scenariu, folosind tipul de comunicare al Facebook-ului, cu comment-uri şi like-uri, pentru a spune povestea arhitectului ceh Karel Líman (născut la Mlada Boleslav, în 1885, dar mort la Braşov, în 1929), invitat de Regele Carol I şi de Regina Maria să se ocupe de redecorarea Palatului Peleş, construirea Pelişorului şi reamenajarea interioarelor Castelului Bran. Amănuntele istorice ale acestei colaborări sînt date în finalul romanului de istoricul de artă Ruxandra Beldiman, însă povestea este spusă şi desenată foarte ingenios de Maria Surducan (despre ale cărei ilustraţii la basme româneşti am mai scris aici), al cărei personaj feminin Ioana vizitează, mai întîi, cele două palate, avînd o relaţie de interacţiune cu prietenii ei pe Facebook, din comentariile cărora reiese povestea arhitectului şi, bineînţeles, multă informaţie privind stilurile şi influenţele arhiecturale ale palatelor Peleş şi Pelişor; iar mai apoi face o vizită şi la Bran cu prietenul ei Cosmin, din ale căror discuţii se conturează şi povestea castelului.

Cum spuneam şi la început, fără să fiu un fan al romanelor grafice, mi-a plăcut foarte mult să parcurg cele trei cărţi editate atît de frumos de Jumătatea plină, cărţi deopotrivă amuzante şi educative, din care eu însumi am aflat multe lucruri noi, convingîndu-mă o dată în plus de caracterul dexter, creativ şi plurivalent al benzii desenate. Le recomand cu tot dragul.

Mai multe