Puțin și moale
● In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România, selecţie de Marius Conkan, Editura Paralela 45, 2019.
Prima antologie a prozei erotice exclusiv feminine din literatura noastră este, din păcate, un demers care te lasă confuz. Volumul are, în primul rînd, o problemă de concept. Poetul şi eseistul Marius Conkan a fost invitat de editură să alcătuiască această antologie pentru care, la rîndul lui, a invitat „mai multe scriitoare din generaţii diferite, unele deja consacrate, altele aflate la debut sau nedebutate încă editorial“, o parte dintre acestea refuzînd însă participarea. O antologie tematică nu se face aşa. O antologie are nişte criterii clar formulate, motivate şi respectate de un antologator care face el însuşi deopotrivă selecţia numelor şi a textelor deja publicate, urmărind îndeaproape şi relevanţa abordării, şi diversitatea stilistică, şi reprezentativitatea valorică. Volumul de faţă nu selectează, de fapt, nimic, ci doar pune laolaltă, ca-ntr-un catalog de ofertă editorială, 14 autoare prezente, în cca. 140 de pagini, cu fragmente de romane deja publicate sau aflate în lucru, şi cîteva cu proze scurte inedite. Prea puțin.
În prefaţa sa expeditivă, Marius Conkan preia şi cîteva afirmaţii dacă nu nefondate, atunci discutabile, idei primite de-a gata din alte contexte cultural-ideologice, devenite însă adevărate mantre în discuţia privind chestiunea de gender în cîmpul literar: că premiile literare ar fi acordate în special bărbaţilor, că literatura scriitoarelor femei ar fi „umbrită în sistemul monopolizat de figuri masculine“, că tema erotismului ar fi „confiscată“ la noi de perspectiva bărbaţilor. Dacă Marius Conkan s-ar fi uitat cu adevărat la numele din sumarul propriei antologii (Ana Barton, Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Liliana Corobca, Ana Donţu, Laura T. Ilea, Alina Nelega, Cristina Nemerovschi, Veronica D. Niculescu, Dora Pavel, Nora Pavel, Alina Pavelescu, Marta Petreu şi Andreea Răsuceanu) ar fi găsit acolo cîteva dintre cele mai premiate, stimate, vizibile, active instituţional şi chiar bine vîndute scriitoare ale momentului. Mai mult, ar fi găsit autoare precum Ruxandra Cesereanu sau Dora Pavel, spre exemplu, nume asociate aproape automat erotismului care, de la Sorana Gurian la Diana Geacăr, a fost permanent reprezentat strălucit de femei. Să deschizi un astfel de volum cu clişeul scriitoarelor năpăstuite în cîmpul literar înseamnă să le faci chiar tu un mare deserviciu.
Au mai fost astfel de volume colective pe tema dragostei/erotismului, cu reuşite literare variabile, de la nivelul OK (Poveşti erotice româneşti, coord. Magdalena Mărculescu, TREI, 2007, sau Poveşti de dragoste la prima vedere, coord. Ioana Pârvulescu, Humanitas, 2008) la modest (Amorul pe înţelesul tuturor, coord. Cosmin Perţa, Paralela 45, 2018) şi submediocru (Schiţe de iubire, coord. Teodora Matei şi Lucian-Dragoş Bogdan, Tritonic, 2018). Antologia de faţă e însă dificil de evaluat din cauza caracterului ei neselectiv (d.p.d.v. al numelor) şi fragmentar (d.p.d.v. al textelor). Majoritatea prozelor sînt, de fapt, extrase de roman, iar abordările nu sînt suficient de variate: abundă paginile intelectualiste, teoretizante, cu recurs la imaginarul şi lexicul arhetipal-mistic-ezoteric („dezliminare“, „epicentrul propriei fiinţe“, ,„materie onctuoasă“, „sublimare a minţii“ ş.a.), precum şi scenele poematice, pe cînd cele explicite lipsesc. Observ o anume inadecvare a limbajului la tema erotică în literatura română (asta indiferent de genul scriitorilor), cu multe cuvinte şi exprimări urîte, ridicole sau clişeu („vîscozitatea sentimentului“, „orgasmul ca o erupţie vulcanică“, „ochi de iepuroaică lăuză“ ş.a.). E multă introspecţie şi proiecţie, şi puţină ilustrare; e multă preţiozitate şi puţină naturaleţe; e numai erotism hetero, prea curat (fără perversiuni, excentricităţi, ciudăţenii sau abuzuri) şi oricum predominant triumfalist (nenumărate momente unice/irepetabile şi performări la superlativ care duc la extaze/orgasme inubliabile). Atenţie, nu spun că tot erotismul scriitoarelor femei este astfel, doar că aşa apare el în această (auto)selecţie defectuoasă a volumului care, deşi conţine un ménage à trois (mai mult discutat decît practicat) şi două sinucideri, oferă destule pagini plictisitoare, aproape un sfert dintre texte fiind de necitit.
Altfel, dincolo de ceea ce cunoşteam şi apreciam (senzualismul oriental al Ruxandrei Cesereanu şi erotismul maladiv al Dorei Pavel), volumul oferă trei surprize plăcute şi, poate nu întîmplător, toate sînt proze scurte inedite, rotunde şi bine scrise, şi toate au ca protoganiste adolescente: „Alegerea“ de Alina Pavelescu (cu ajutorul financiar al bunicii, o fată îşi începe viaţa sexuală la o clinică specializată), „Păpuşa Charlie“ de Ana Donţu (o liceeană suferind probabil de atacuri de panică încearcă să scape de sub influenţa benefică, dar restrictivă a unchiului ei) şi, preferata mea, pentru construcţia personajului şi pentru naturaleţea şi simplitatea scriiturii, „Tenişi de Drăgăşani“ de Nora Pavel (o fată primeşte, în oraşul ei natal de provincie, vizita unui tip mai în vîrstă din Bucureşti cu care avusese, cu o vară în urmă, o aventură la TIFF (vezi şi fragmentul de mai jos).
***
Nora PAVEL
Tenişi de Drăgăşani (fragment)
Camera de hotel are două paturi. Se trînteşte într-unul dintre ele, cel de la geam, şi-nchide ochii, sperînd că aşa va scăpa de greaţă, căutîndu-şi un punct de echilibru, un loc în care să-i crească acum, chiar acum, o rădăcină. În spatele pleoapelor continuă însă darabana senzaţiilor învălmăşite. În urechi i-a rămas memoria başilor din club, timpanele îi zvîcnesc. Îl simte pe Petru întinzîndu-se lîngă ea, pe o parte, îi simte mîna strecurîndu-i-se în jeanșii largi, apăsîndu-i şoldul şi, mai departe, două degete pătrund sub elasticul chiloţilor. Ar vrea să-i spună că e la menstruaţie, dar nu poate, cuvintele îi alunecă iarăşi, protestează gemînd, mîna lui înaintează rapid, îi prinde labiile între arătător şi degetul mare, ce fetiţă obraznică, şi continuă să strîngă, să apese.
Acum e deasupra ei, i-a ridicat tricoul şi îi frămîntă sînii, îi apropie şi-i îndepărtează, îi prinde un sfîrc, îl muşcă. O doare, dar se-ntăreşte oricum, ce corp trădător, se întăreşte sub limba lui, care îl înconjoară încet-încet. Ar vrea să continue cu asta, ar fi bine, de-ar avea puţin aer, puţin mai mult aer. Dar Petru e tot acolo, Petru umple camera, Petru îi trage pantalonii, Petru îi trage chiloţii, Petru o umple şi pe ea.
– Ce strîmtă şi ce udă eşti, zice şi se-mpinge în ea, mai tare, mai adînc, iar Ioana îşi simte pizda ca şi cum ar fi rochia cu burtică a maică-sii. Ar vrea să iasă de acolo, pe geam, aici nu-i viaţă adevărată, aici e doar o parte din carnea ei, carnea care-l îmbracă pe Petru, carnea de care se freacă Petru şi pe care maică-sa o va obloji mai încolo, cu sticle de apă călîie şi ceaiuri şi budinci.
Deschide ochii şi-şi vede degetele cu oja neagră sărită înfigîndu-se în umerii lui Petru, apoi coborînd şi apucîndu-l de fese, trăgîndu-l mai adînc în ea, ar vrea să termine, aşa că începe să-i strîngă pula în ea, îl cuprinde ca-ntr-o menghină şi i-o soarbe înăuntru, nu e cinstit, mă omori, zice el, dar nu-l lasă decît pentru a-l strînge mai tare, ce chestie e şi vaginul ăsta, ce chestie folositoare, îşi spune fără noimă, jocul ăsta începe s-o excite şi pe ea, e tot mai udă, pizda îi zvîcneşte ca o inimă, ce bine ar fi dacă ne-am putea controla toţi muşchii aşa, Ioana are din nou 14 ani şi e la ora de sport, în sala de sport, pe jos e linoleum verde, şi sare pe capră, iar cu cît repetă mai mult săriturile, cu atît simte ceva mai cald, tresăltînd acolo, acolo, îşi simte obrajii roşii şi domnul Rădulescu ţipă la ea, hai odată, Bucur, hai odată, şi Ioana îşi dă seama că totul e cronometrat, că există un timp în afară şi un timp înăuntru şi că ceasurile astea două rareori bat la fel, cîte unul o ia înainte sau abia se tîrăşte, şi strînge din coapse, iar Petru ejaculează în ea, alb şi roşu, ce mărţişor, dar acolo, la ei, nu e primăvară, e vară, fructele s-au copt toate.