Provence pentru totdeauna

● Peter Mayle, Provence pentru totdeauna, traducere din limba engleză de Gabriela Tănase, Editura RAO, 2011.

Peter Mayle, britanic din naştere (adică încă din 1939), a lucrat vreo 15 ani în industria advertising-ului, după care s-a reformulat integral, devenind un spornic autor de cărţi şi un fericit locuitor al regiunii Provence (cu casă, masă şi grădină într-un sat din zona Luberon). Provincia noului său domiciliu avea să-i ofere decorul pentru tot soiul de ficţiuni (cîteva traduse deja la RAO), dar şi un spaţiu deschis explorărilor pleziriste, răsfăţate de şarmul „specificului local“. Aşa aveau să apară trei ghiduri vag turistice (traduse tot la RAO), a căror succesiune monografiază o adoraţie amuzată pentru tipicurile vieţii provensale, laolaltă cu trecerea treptată şi tiptilă a lui Peter Mayle de la statutul de simplu vizitator la cel, mult mai ataşant, de localnic străin.  

Provence pentru totdeauna e ultima parte a acestei trilogii şi are tonalitatea unui extaz călduţ şi mucalit, consemnat parcă la ceasul molatic al siestei. Observaţiile ţopăie de la un subiect la altul, însă indiferent pe ce fir s-ar merge, se ajunge tot la ospeţele locului, adică la regalul bucatelor şi vinurilor şi la poezia hanurilor de ţară, tîrg, port etc. E simpatic, e instructiv, dar aşa o fiară gurmandă ţi se asmute în stomac şi aşa un virus gurmet ţi se inoculează în papilă încît lectura cărţii, încîntătoare în esenţă, poate naşte monştri foarte sofisticaţi ai foamei şi setei. În mic, e vorba de pieţe, trufe, măslini, tirbuşoane, pîine, longevitate, şcoli de parfumieri pentru copiii orbi ş.a. În mare, e vorba de „cel mai bun loc din lume ca să te distrezi fără să faci aproape nimic“, un loc unde nu se practică punctualitatea, ci „filozofia ridicatului din umeri“ şi savurarea fiecărei secunde.