Pe aici au trecut Cuţitarii

● Jennifer Egan, Pe aici au trecut Cuţitarii, traducere din limba engleză de Laura Sandu, Colecţia „Literary Fiction“, Editura Pandora M, 2012.

E clar. „Literary Fiction“, noua colecţie de ficţiune de la Pandora M, aduce în vitrină delicatesa literară: proza fină, cu savori date de jocurile scriiturii şi de maturările lor alchimice. Unul din cele două romane care inaugurează colecţia – Stephen Kelman, Şi porumbeii vorbesc englezeşte – povesteşte despre viaţă şi moarte în limbajul fabulos al unui puşti transplantat din Ghana într-un cartier mărginaş londonez. Celălalt volum „de deschidere“ – acest Pe aici au trecut Cuţitarii – te hipnotizează prin structura lui excentrică, larg constelată, unde fiecare capitol e o povestire în sine, cu un protagonist propriu, prezent cel mult ca personaj marginal într-un alt capitol.

În linii mari, gravităm în jurul lumii producătorilor de muzică americani, începînd din anii ’70 şi pînă în vremurile actuale ale digitalizării, dar ieşirile din decor şi derapajele de la temă apar la tot pasul. Constelaţia scenelor din Pulp fiction e aproape schematică şi univocă în comparaţie cu cea a cioburilor de destin pe care o asamblează acest roman al cincuagenarei Jennifer Egan, unde omenescul e surprins cîntîndu-şi micile lui balade pop, rock sau punk. Cîteva personaje sînt fascinante (o cleptomană inimoasă, un agent publicitar pus să dreagă imaginea unui dictator african, un producător care-şi pune aur în cafea şi îşi dă cu insecticid la subraţ). Cîteva scene au o poezie discretă sau o bizarerie surdă, prin care devin memorabile. Iar un capitol experimentează structural, plasîndu-şi textul în scheme grafice de tipul slide-urilor Microsoft Power Point.

O carte musai de avut în vedere la orice curs de creative writing. E belă, e tristă, e beletristă prin magia îndrăznelilor ei de construcţie.