Păsăroiul vopsit
● Jerzy Kosinski, Pasărea vopsită, traducere de Elena Málnai, Editura Litera, 2021.
Sinuciderea lui Jerzy Kosinski (1933-1991) își are originea în succesul acestui prim roman al său. Dar s-o luăm pe îndelete. Emigrat în 1957 în State din Polonia stalinistă cu ajutorul unor acte false, profesorul de sociologie Jerzy Kosinski publică, după două cărți de nonficțiune, The Painted Bird (1965), roman al cărui succes fulminant îl propulsează în galeria vedetelor literare ale momentului. Romanul se bazează pe experiențele oribile prin care Kosinski, abandonat de părinții săi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a trecut, rătăcind la numai șase ani dintr-un sat în altul prin Polonia rurală și fiind martorul unor cruzimi comparabile cu cele petrecute în lagărele de exterminare.
Romanul său autobiografic (reeditat acum la Litera după o primă publicare la o mică editură din provincie) este un tur de rezistență al excesului, căci se prezintă ca o pictură de Hieronymus Bosch (Judecata de Apoi) transpusă în cuvinte, ca o scrisoare a lui Sade în care repovestește Holocaustul: băiețelul cu păr negru și tenul măsliniu, despre care sătenii cred că este evreu sau țigan, este vîndut ca sclav, este bătut, torturat și îngropat de viu, luat prizonier de nemți, devine fugar și, în general, este martorul unui viol în grup și al unei forme de lapidare ce implică mutilarea genitală, vede schingiuiri (trageri pe roată, ochi scoși cu lingura) și cruzime față de animale (un cal este spînzurat), își salvează pielea in extremis, prima dată cînd stăpîna lui arde de vie, a doua oară cînd călăul său cade într-un puț plin cu șobolani, băiețelul urmărind cum rozătoarele îl descărnează de viu (aceste scene fiind selectate doar din prima jumătate a cărții, apropo). Romanul – al cărui titlu derivă din practica unui negustor de păsări care-și exercită cruzimea vopsind cîte o pasăre și eliberînd-o doar pentru a urmări cum aceasta este sfîrtecată de suratele ei din cauza bruștei neasemănări – este considerat, peste noapte, una din marile cărți ale Holocaustului, iar Kosinski, „supraviețuitorul absolut”. Elie Wiesel și Arthur Miller ridică în slăvi romanul (tradus worldwide, mai puțin în Polonia, cînd abia în 1989 se bucură de un succes monstruos și de un scandal pe măsură – dar să nu anticipez), iar în cîțiva ani Kosinski își consolidează cariera literară publicînd o serie de romane de succes, printre care Steps, probabil capodopera lui, care îi aduce un National Book Award, și Being There, ecranizat cu Peter Sellers în distribuție.
În anii ’70, Kosinski, în vîrstă de 40 de ani, este un star literar: primește o cîrcă de premii, devine președintele PEN America pentru două mandate, predă la Yale și Princeton, Annie Leibovitz îl fotografiază aproape nud pentru coperta revistei Time, este invitat în mod regulat la talk-show-uri de televiziune, joacă rolul unui revoluționar bolșevic într-un film de Warren Beatty, prezintă un Oscar, se afișează cu Svetlana Aliluieva, fiica lui Stalin, dedică un roman lui George Harrison, se căsătoreșe cu o nobilă bavareză, după ce divorțează de fiica unui magnat al industriei oțelului (despre care scrie un roman), se învîrte în cercul lui Polanski (fost coleg de facultate în Polonia) și doar printr-un noroc chior (un zbor decalat din cauza pierderii bagajelor) el și Polanski nu ajung acasă la Sharon Tate în noaptea în care aceasta și prietenele ei sînt omorîte de banda lui Charles Manson (dar folosește episodul într-un roman). Kosinski își trăiește visul ceva mai mult de un deceniu, pentru ca, la începutul anilor ’80, cariera lui să fie deja compromisă. Mai întîi, se dovedește că are origini evreiești (inițial negase), iar Pasărea vopsită e pură ficțiune: mama lui trăiește încă în Polonia, în timpul războiului n-au avut de suferit, dimpotrivă, s-au bucurat de protecție catolică datorită unor acte false care le ascundeau identitatea evreiască. Jerzy Kosinski, pe numele său adevărat Józef Lewinkopf, după ce folosise o vreme pseudonimul Joseph Novak, devine în scurt timp imaginea profitorului Holocaustului, iar nu peste multă vreme a plagiatorului și a autorului care lucrează cu ghost writers.
Acuzele vin din toate părțile: The Painted Bird ar fi fost scrisă în polonă și tradusă în secret pentru a fi eligibilă pentru premiile americane, oricum ar fi fost scrisă cu ajutorul unui editor asistent și incorporează pasaje (cele referitoare la eresurile populare) din cartea unui etnograf polonez, iar Being There ar plagia un roman polonez din anii ’30. În plus, după traducerea romanului în polonă, conaționalii sînt scandalizați de portretizarea antisemită a țăranilor polonezi care, în realitate, au riscat enorm ascunzîndu-i pe evrei. Kosinski încearcă să reducă dezastrul susținînd că ideea substratului autobiografic din The Painted Bird ar fi fost o neînțelegere și reeditează cartea cu o prefață în care susține natura complet ficțională a romanului. Între timp, pretinsul autor real al romanului este demascat ca fiind un escroc, Elie Wiesel își reafirmă admirația pentru scrisul său, dar cariera lui e compromisă. Kosinski e perceput ca un (posibil) impostor, mitoman, plagiator. Se îmbolnăvește și are o cădere nervoasă, iar pe 3 mai 1991 se sinucide cu alcool, pastile și o pungă de plastic sigilată în jurul capului.
„Există un loc gol în centrul existenței lui Kosinski creat prin negarea trecutului și toată viața lui a devenit o cursă în încercarea de a umple acel gol înainte să facă implozie”, notează biograful James Park Sloan în Jerzy Kosinski: A Biography (1996); iar în 2017 Jerome Charyn publică romanul Jerzy încercînd să stabilească legăturile dintre aventurile copilăriei din timpul războiului și ficțiunile sale ulterioare. În recenzia acestui roman (intitulată „Jerzy Kosinski`s trauma, real and invented” și disponibilă în arhiva online a revistei The New Yorker), biografa Ruth Franklin scrie: „Motto-ul lui Kosinski era, după cum ne spune Sloan, Larvatus prodeo («Merg mai departe deghizat»). A fost el oare cu adevărat un păsăroi vopsit – respins, forțat să-și ascundă identitatea, abuzat, întîlnirile cu ceilalți rezultînd doar în brutalitate? Sau a fost el însuși un pictor de păsări, amestecînd faptele cu ficțiunea în propria sa viață și în viața celorlalți într-un mod premeditat înșelător, ba chiar sadic? Charyn nu încearcă să ofere un răspuns definitiv întrebării cruciale despre motivul pentru care Kosinski a pretins că romanul său este ce nu era, dar sugerează de ce anume acesta a simțit nevoia să se ascundă în spatele unei măști. Probabil, asemenea creatorului său, Pasărea vopsită trebuie să meargă mai departe deghizată. În acest sens, Kosinski a fost într-adevăr «supraviețuitorul absolut». N-a încetat niciodată să joace rolul care l-a salvat”.
P.S. Ecranizarea de acum doi a romanului, în regia cehului Václav Marhoul, are deja un palmares impresionant.