Ordinea închisorilor

Unul dintre ei este matematicianul Egon Balas, care a făcut o carieră remarcabilă în Statele Unite, de cercetător al teoriilor economice. În tinerețe, el a trăit în Cluj-Napoca atît în perioada românească, cît și în cea a administrației maghiare. Pentru activitatea sa comunistă, a fost arestat de poliția secretă ungară din timpul războiului. După război, a avut o perioadă de ascensiune, ajungînd la legația română de la Londra și în conducerea Ministerului Economiei. Dar în scurt timp a devenit suspect din cauza legăturilor cu „grupul” Vasile Luca, ministrul Finanțelor. Este reținut din nou, de această dată de comuniști, și petrece cîțiva ani fără proces în arestul închisorii bucureștene de la Malmaison. După eliberare, încearcă o vreme să-și facă o carieră de economist, dar în cele din urmă emigrează. Periplul său prin regimurile și temnițele fasciste și comuniste este povestit în cartea de memorii Voința de libertate.

Un balans asemănător – deși nu la fel de dur – de la apreciere la dizgrație a trăit și Imre Tóth, filosof și strălucit istoric al matematicii. Ca și Balas, a fost arestat și torturat de poliția secretă maghiară și închis la închisoarea din Cluj-Napoca. De aici a fost cît pe-aci să fie deportat la Auschwitz, dar a scăpat în ultima clipă. Momentul său de cotitură a fost revoluția maghiară din 1956 și excluderea din partid petrecută doi ani mai tîrziu, cînd cariera universitară i-a intrat pe o pantă descendentă. A emigrat în Germania la începutul anilor ’70. Și-a povestit amintirile într-un dialog consistent cu Péter Várdy, dialog apărut și în românește în 2014 sub titlul În viaţă sînt lucruri care nu se fac. Şi care totuşi se fac…

Cum spuneam, prigonirea intelectualilor comuniști vînați de propriul partid nu este apanaj românesc. Un caz cunoscut este al lui Rudolf Margolius, care a devenit comunist în urma experiențelor dramatice trăite în lagărele naziste. Ajuns după război, ca și Egon Balas, în conducerea Ministerului Economiei dintr-o țară comunistă – Cehoslovacia, în cazul lui –, Margolius este implicat în 1952 în procesul Slánský, judecat, condamnat și executat pentru acte imaginare de spionaj și trădare. Nu a apucat să-și scrie memoriile, dar o compensație în acest sens o poate constitui cartea intitulată Sub o stea crudă, autobiografia soției sale. 

În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă. Dar există și excepții, rare, e adevărat. Una dintre ele o constituie cazul Margaretei Buber-Neumann, care a ajuns mai întîi, în timpul Marii Terori staliniste, într-un lagăr sovietic. A urmat pactul Ribbentrop-Molotov, iar cele două state semnatare au făcut schimb de indezirabili, ocazie cu care și Margarete Buber-Neumann ajunge să facă turul lagărelor naziste. Povestea-i se regăsește în celebrele sale memorii Sub doi dictatori.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități. Cartea sa cea mai recentă: Minunata lume a lui Hume. Catrene filosofice, în curs de apariție la editura Eikon.